Bertrand Russell

Conferința care a scandalizat Anglia interbelică: o demontare politicoasă, dar implacabilă, a argumentelor clasice pentru existența lui Dumnezeu.

Russell între filosofie și psihologie: o tentativă de a descrie mintea fără substanța mentală — neutru, riguros, surprinzător de modern.

Russell de cealaltă parte: nu logicianul, ci omul care încearcă să descrie, fără sentimentalism, ce face o viață suportabilă.

O viziune politică cu sursa în impulsul creator al individului, nu în puterea statului.

Cinci secole de coliziune între dogmă și observație. Russell reconstituie, calm, fiecare front al conflictului — astronomic, biologic, etic — pentru a arăta că adevărul nu se votează.

Mica introducere care a inițiat secolul în gândirea analitică: ce putem cunoaște, cum cunoaștem, și de ce filosofia rămâne necesară chiar și acolo unde nu poate răspunde.

Russell la propria scară: copilăria victoriană, Cambridge-ul lui Whitehead, închisoarea pentru pacifism, dragostea, exilul. Un portret în care inteligența nu e niciodată separată de simțire.

Russell convertește filosofia într-o știință a metodei: analiză logică aplicată asupra percepției, spațiului și timpului.

Replică profetică la Daedalus al lui Haldane: Russell se teme că știința va servi puterea, nu fericirea.

O introducere literară în relativitate — Russell traduce fizica einsteiniană pentru cititorul cultivat fără a-i sacrifica rigoarea.

Pledoarie pentru gândirea liberă într-o epocă în care statul, școala și presa colaborează pentru a o sufoca.

Russell așază misticul și logicianul față în față — și arată că marea metafizică se naște din tensiunea, nu din alegerea, dintre ei.

Russell cântărește socialismul, anarhismul și sindicalismul ca posibile drumuri către o societate mai liberă.

Teza de doctorat a tânărului Russell — o cercetare a presupozițiilor logice și psihologice fără de care geometria nici nu ar putea fi gândită. Aici se vede deja matematicianul care va deveni filosof.

Russell demontează moralitatea muncii: timpul liber, nu efortul, este sursa civilizației și a fericirii.

Russell merge la Moscova în 1920 și se întoarce dezamăgit. O critică lucidă a bolșevismului — nu din partea capitalismului, ci din partea unui socialist care refuză fanatismul.

Scrisă în plin Mare Război, cartea caută rădăcinile psihologice și sociale ale violenței colective. Russell propune o reconstrucție a instituțiilor — stat, proprietate, educație, religie — pornind de la principiul vieții, nu al posesiunii. Pacifismul ca filozofie pozitivă.

O panoramă de aproape trei luni de lectură: filosofia occidentală citită nu ca arhivă, ci ca dialog continuu între epoci.

Russell duce analiza până la atomii logici ai lumii — și recunoaște, cu eleganță, ce nu poate fi numit, doar arătat.

Programul logicist al tânărului Russell: matematica reductibilă la logică pură. Un șantier intelectual deschis — încă în lectură.