— filozofie vizuală
Galerie.
Compoziții vizuale simbolice, fotografie cinematografică și metafore în imagine. Inspirație din filosofie, poezie, fragmente și stări interioare.
— lucrare 100
Ruptură fără de speranță
Un fir subțire se rupe în mijloc între două mâini întinse, deasupra unui canion vast; capetele rupte plutesc în vânturi opuse.
— lucrare 99
Speranța care pare că-i o ură
O figură strânge la piept o luminiță fragilă, în timp ce umbrele din jur se apleacă, confundând-o cu o flacără menită să le ardă.
— lucrare 98
Viața ca o moarte
O figură merge printr-un oraș liniștit unde fiecare casă are forma unui sicriu vertical; din fiecare horn se ridică un fum blând.
— lucrare 97
Sufletul format din inimă și minte
O singură figură poartă două felinare mici aprinse — unul în piept, unul în cap — unite printr-un fir subțire de lumină.
— lucrare 96
Viața ce îmi dă din nou târcoale
Un lup făcut din lumină palidă dă târcoale unui foc mic, lângă care șade o siluetă, privind fără teamă.
— lucrare 95
Sărutul libertății
O figură rupe un cocon de piatră crăpat; buzele ating aerul liber pentru întâia oară, lanțurile sparte se prefac în pene.
— lucrare 94
Moartea mi-a venit în cale mie
Un călător întâlnește o siluetă în glugă la o răscruce, sub un copac desfrunzit; amândoi nemișcați, niciunul vorbind.
— lucrare 93
Speranța care fuge
O figură aleargă după o mică pasăre de lumină care dispare printre degete, lăsând în urmă o dâră lungă de pene.
— lucrare 92
Freud și Jung
Două capete în profil față în față — unul plin în interior cu un labirint, celălalt cu un cer înstelat. Două hărți ale aceluiași abis.
— lucrare 91
Strigătul morții
O figură scheletică în glugă stă nemișcată în fața unei mulțimi de măști de hârtie care țipă, spulberate de vânt.
— lucrare 90
Rândunica-npovărată
O mică rândunică duce o piatră mai mare decât ea peste un cer palid. Greutatea devotamentului în zbor.
— lucrare 89
Lebăda și vulturul
O lebădă și un vultur stau față în față pe stânci opuse, peste un abis tăcut. Două destine privindu-se.
— lucrare 88
O licărire-n infinit
O singură lumânare plutește dreaptă într-un ocean negru fără capăt, unde stelele se reflectă liniștit.
— lucrare 87
Suflet către suflet
Două flăcări se apleacă una către cealaltă peste o întindere întunecată, aproape atingându-se, cu fire fine de lumină între ele.
— lucrare 86
Întrebări către Providență
O figură mică stă sub un cer vast străpuns de nenumărate semne de întrebare alcătuite din stele și constelații.
— lucrare 85
Fiul ca tatăl
Două siluete identice la vârste diferite merg pe același drum; cel bătrân aruncă umbra celui tânăr. Repetiția care nu se vede.
— lucrare 84
Gena ce nu minte
Un dublu helix din os și rădăcini crește dintr-o carte deschisă, ținută în două palme făcute cupă. Moștenirea care nu se ascunde.
— lucrare 83
Tristețea-ncepe să apară
O maree întunecată urcă tăcut în jurul unei figuri așezate; frunze și pagini scrise plutesc liniștite pe apă.
— lucrare 82
Mergând visând
Un somnambul traversează acoperișurile unui oraș părăsit cu ochii închiși, luna purtată ca un felinar de o mână nevăzută.
— lucrare 81
Sentimentul ca un zeu
O figură colosală de lumină îngenunchează în fața unui om mic; sentimentul tronează, sinele se micșorează.
— lucrare 80
Dragoste sfâșiată
O inimă ruptă în două de un fir invizibil, jumătățile plutind ca două zmee de hârtie într-un vânt cenușiu.
— lucrare 79
Puterea ecranelor
O mulțime de oameni fără chip, fiecare cu un dreptunghi luminos în locul feței, întorși cu spatele la un cer înstelat.
— lucrare 78
Nirvana
O siluetă mică așezată în meditație sub un arbore imens, desfrunzit; o singură flacără plutește deasupra capului în vidul tăcut.
— lucrare 77
Nu știu cine sunt
Un chip se destramă în multe măști goale care zboară ca frunzele uscate; o mână întinsă caută o oglindă mică în depărtare.
— lucrare 76
Trecut, prezent și viitor
Un coridor cu trei uși aliniate — una năruindu-se, una luminoasă, una neterminată. O singură siluetă stă între ele.
— lucrare 75
Pragul din apă
O figură stă în capătul unui ponton lung; o ușă se deschide vertical în apa întunecată, iar o pasăre se desprinde de pe umărul ei. Gândul care se apropie de moarte și se întoarce.
— lucrare 74
Roboței fără temei
Un șir de mici figuri mecanice mărșăluiește de pe o stâncă în ceață, fără pământ sub picioare. Conformitatea fără rost.
— lucrare 73
Sceptic să rămâi mereu
Un bătrân cu păr cărunt ține o oglindă spre natură și cântărește cuvintele pe o balanță cu o pană. Adevărul cerut empiric.
— lucrare 72
Sfânta treime în derivă
Trei robe goale plutind pe o mare furtunoasă, trei coroane palide de lumină deasupra valurilor. Sacrul lăsat în voia apelor.
— lucrare 71
Devenire întru celălalt
Două siluete se contopesc lent la margini, una devenind conturul celeilalte. Pragul sinelui care pășește într-o altă ființă.
— lucrare 70
Scrisoarea către mamă
Un scaun vechi lângă o fereastră cu lumină blândă; un ghem de lână de pe scaun se desface într-o scrisoare lungă care curge pe podea și iese pe ușa deschisă spre câmpie. O cruce mică deasupra ferestrei. Recunoștința care nu se mai termină.
— lucrare 69
Nașterea tăcută
O figură cu gura închisă de un singur fir subțire de lumină; din frunte crește o mlădiță a cărei ramură atinge o constelație mică. Tăcerea ca naștere a nemuririi.
— lucrare 68
Universul lăuntric
O figură așezată în meditație, cu ochii închiși; din pieptul deschis se desfășoară o galaxie spirală care umple întunericul din jur. Tu, pentru tine ești de ajuns.
— lucrare 67
Teatrul cu stele
Un teatru baroc gol, văzut din spate; un singur spectator mic privește o cortină deschisă spre un cer plin de stele și o cometă. Lumea ca scenă, conștiința ca privitor.
— lucrare 66
Povara lumii
O figură aplecată ca într-o pieta duce pe umeri un sat întreg — acoperișuri, un clopotniță, fumuri — sub nori grei și o singură rază. Suferința altora, asumată tăcut.
— lucrare 65
Mintea în inimă
O cheie cu mâner în formă de creier intră într-o broască de piatră cu deschidere în formă de inimă; raze subțiri ies pe la margini. Mintea găsită numai prin inimă.
— lucrare 64
Urmele inocenței
Un singur șir de urme mici de pași traversează zăpada neatinsă spre o pădure desfrunzită, însoțit de un mic animal alb. Demnitatea primară, neîntinată.
— lucrare 63
Vorbele neauzite
O figură vorbește din mijlocul unei piețe; din gură curg pagini scrise și păsări mici, în timp ce o mulțime de chipuri de piatră cu urechile închise privesc nemișcate. Singurătatea celui care strigă adevărul.
— lucrare 62
Picătura oprită
Mâini cupă țin o picătură suspendată; o frunză, o pană și un fulg de cenușă plutesc în jur. Clipa de acum ca respirație ținută.
— lucrare 61
Casa pe ape
O casă mică, cu o singură fereastră luminată, plutind pe un ocean calm; rădăcini lungi coboară din temelie în adânc. Căminul ca apartenență interioară, nu loc.
— lucrare 60
Câmpul poverilor invizibile
O câmpie nesfârșită cu siluete aplecate, fiecare ducând o povară pe care nu o vezi, doar un mic nor de furtună deasupra. Suferința lumii, privită fără a întoarce capul.
— lucrare 59
Catedrala din piept
Pieptul unui om se deschide ca o mică catedrală; înăuntru, în locul inimii, o siluetă citește la lumina lumânării. Mintea căutată în inimă.
— lucrare 58
Animal fără de pată
O figură goală stă în mijlocul unui câmp de zăpadă neatinsă, cu un mic animal alb la picioare. Demnitatea primară, inocența fără urme.
— lucrare 57
Cuvintele care nu se aud
Un om strigă tăcut într-o piață; din gura lui zboară pagini scrise pe care nimeni nu le observă. Singurătatea celui care vorbește.
— lucrare 56
Clipa oprită
O picătură suspendată, o frunză oprită în cădere, un ceas fără ace. O figură respiră în mijlocul acestui moment înghețat. Acum-ul ca refugiu.
— lucrare 55
Casa cu rădăcini
O casă singură pe câmp, cu o singură fereastră luminată; din temelie cresc rădăcini adânci în pământ. Casa devenită cămin, apartenența ca geografie interioară.
— lucrare 54
Biblioteca paginilor albe
Un savant stă în mijlocul unei biblioteci uriașe unde toate cărțile sunt deschise, dar paginile rămân goale. Scepticul empiric și limitele cunoașterii.
— lucrare 53
Tovarășul tăcut
Pe un drum gol, o siluetă cu glugă merge alături de un călător, în același ritm, fără să arunce umbră. Moartea care însoțește răbdător viața.
— lucrare 52
Coridorul vindecătorilor absenți
Un coridor de spital părăsit, instrumente medicale plutind, un stetoscop în formă de semn de întrebare. Dezamăgirea celor care ar trebui să vindece.
— lucrare 51
Lumânarea celui treaz
Un singur om ține o lumânare aprinsă în mijlocul unei mulțimi de siluete care râd și se destramă în fum. Adevărul ca luciditate singuratică.
— lucrare 50
Pragul din cer
O figură singură stă în fața unei porți imense săpate în cerul nopții. Pragul dintre cunoscut și necunoscut.
— lucrare 49
Luna pe fire
O lună atârnă pe fire subțiri deasupra unui deșert infinit de pagini. Sensul ținut laolaltă de povești.
— lucrare 48
Cușca de oglinzi
Un bătrân eliberează păsările dintr-o cușcă făcută din oglinzi. Eliberarea de propria imagine.
— lucrare 47
Orașul pe pană
Un întreg oraș stă în echilibru pe vârful unei singure pene. Fragilitatea civilizației.
— lucrare 46
Procesiunea cu felinare stinse
O procesiune de oameni fără chip duce felinare stinse; doar un copil ține o flacără vie. Speranța împotriva conformismului.
— lucrare 45
Catedrala devenită pădure
O catedrală în ruină este încet acoperită de un codru. Natura dincolo de doctrină.
— lucrare 44
Semănătorul de cărți
O siluetă plantează cărți într-un pământ crăpat și culege copaci. Ideile devenite lume.
— lucrare 43
Observatorul lumânării
Un telescop îndreptat nu spre cer, ci spre o singură lumânare aprinsă pe o masă. Infinitul în mic.
— lucrare 42
Farul fără mare
Un far singuratic luminează un orizont gol, unde nu există nicio mare. Scop fără certitudine.
— lucrare 41
Clepsidra cu păsări
O clepsidră uriașă în care, în loc de grăunțe de nisip, trec păsări. Timpul devenit viață.
— lucrare 40
Podul din propoziții
Un pod traversează un canion, alcătuit numai din fraze scrise de mână. Limbajul ca trecere.
— lucrare 39
Pădurea măștilor
Mii de măști goale atârnă din ramurile copacilor desfrunziți. Identitatea ca veșmânt.
— lucrare 38
Oglinda cu alt cer
Un călător singur duce o oglindă în care se reflectă un cer diferit de cel de deasupra. Realitatea subiectivă.
— lucrare 37
Biblioteca scufundată
O bibliotecă sub apă puțină, unde paginile plutesc ca peștii printre rafturi. Memoria și eroziunea.
— lucrare 36
Scara în jurul golului
O scară urcă spiralat în jurul unui vid, fără să ajungă nicăieri. Căutarea desăvârșirii.
— lucrare 35
Ochiul peste cărți
Un ochi imens plutește peste un ocean de cărți deschise. Observația, nu și înțelegerea.
— lucrare 34
Orașul ceasurilor
Un oraș construit numai din ceasuri abandonate, sub o ninsoare tăcută. Timpul după sens.
— lucrare 33
Arborele răsturnat
Un copac ale cărui rădăcini cresc în sus, către stele, iar ramurile dispar în pământ. Certitudinile inversate.
— lucrare 32
Muntele invizibil
Un om duce în spate un munte întreg, traversând un câmp de pene. Poverile pe care nimeni nu le vede.
— lucrare 31
Coridorul ușilor identice
Un coridor fără capăt mărginit de uși care se deschid toate către aceeași cameră goală. Iluzia alegerii.
— lucrare 30
Procesiunea măștilor
O procesiune silențioasă de călători mascați merge spre un orizont unde luna răsare dintr-o carte deschisă. Sensul dincolo de identitate.
— lucrare 29
Labirintul de oglinzi
O figură cu un felinar străbate un labirint construit din oglinzi și cărți. Căutarea sinelui.
— lucrare 28
Copacul de scrisori
Un copac imens ale cărui frunze sunt scrisori de mână ce se desprind în vânt. Memoria scăpând din posesie.
— lucrare 27
Podul peste stele
Un pod ruinat traversează un abis plin de stele, nu de întuneric. Credința în incertitudine.
— lucrare 26
Cusătura cerului
O figură singură coase fragmente de cer de noapte cu un fir de lumină. Repararea sensului.
— lucrare 25
Biblioteca suspendată
O bibliotecă plutește deasupra unor munți, legată de pământ prin rădăcini, nu fundații. Cunoașterea crescută din adâncime.
— lucrare 24
Farul din deșert
Un far bătrân stă într-un deșert, nu lângă mare, luminând amintiri îndepărtate, nu vase. Ghidare fără destinație.
— lucrare 23
Pădurea de ceasuri
Ceasuri cresc din pământ ca niște copaci, iar păsările își fac cuiburi în mecanismele lor. Timpul devenit natură.
— lucrare 22
Umbra gândului
O pană uriașă plutește deasupra unui oraș adormit, aruncând o umbră în formă de siluetă umană. Greutatea gândului.
— lucrare 21
Trenurile din jurnale
Un om străbate o gară abandonată unde fiecare tren plecat e făcut din pagini rupte din jurnale. Viețile ratate și posibilitățile nerealizate.
— lucrare 20
Bibliotecă în cădere
O figură mică privește cum se prăbușește o bibliotecă întreagă în cer. Memoria ca eveniment cosmic.
— lucrare 19
Ritualul tăcerii
O lumânare, un manuscris, o pană. Tot ce trebuie pentru a începe — și pentru a sfârși.
— lucrare 18
Labirintul gândirii
O diagramă fără centru, săpată în piatră. Sistemele care ne închid sunt cele pe care le-am construit.
— lucrare 17
Pana în catedrală
Un singur fulg traversează arhitectura tăcerii. Gândul ca obiect aproape imponderabil.
— lucrare 16
Paginile zboară
O carte deschisă eliberează un stol. Tot ce am citit pleacă, mai devreme sau mai târziu.
— lucrare 15
Ce rămâne din forme
Statuile sparte continuă să gesticuleze. Ideea supraviețuiește materialului.
— lucrare 14
Arhiva infinită
Cineva merge printre rafturi pe care nu le-a scris nimeni. Cunoașterea ca peisaj fără capăt.
— lucrare 13
Cerul în fragment
O bucată de oglindă conține mai mult cer decât poate purta o mână.
— lucrare 12
Ascensiunea
Treptele nu duc nicăieri. Asta este, poate, întregul sens.
— lucrare 11
Privirea care rămâne
Tabletă spartă, ochi viu. Despre ce supraviețuiește atunci când structura cedează.
— lucrare 10
Felinarul de inimă
O figură singură merge printr-o ninsoare de manuscrise, cu un felinar făcut din inimă. Căutarea sensului.
— lucrare 09
Observatorul interior
Telescoapele învelite în iederă privesc înăuntru, către o siluetă luminoasă. Explorarea cosmosului lăuntric.
— lucrare 08
Lumânarea care rămâne
Sute de lumânări stinse de-a lungul unui pod îngust peste abis — și una încă arde. Sens împotriva uitării.
— lucrare 07
Orele care zboară
Un oraș doarme sub ceasuri uriașe care se destramă în păsări. Timpul devenit libertate.
— lucrare 06
Oglinda din deșert
În locul reflexiei, vârstele aceleiași persoane. Identitatea văzută prin timp.
— lucrare 05
Catedrală devenită pădure
Coloanele s-au făcut rădăcini, iar cărțile cresc din ramuri. Natura recucerește certitudinea.
— lucrare 04
Dialog cu infinitul
Un om scrie singur în mijlocul oceanului, în timp ce stelele coboară în apă. Sinele față în față cu nemărginirea.
— lucrare 03
Inima ca arbore
Din pieptul deschis crește un copac plin de păsări făcute din scris. Viața interioară devenită vizibilă.
— lucrare 02
Ascensiunea conștiinței
Trepte din cărți urcă în nori, iar paginile cad ca frunzele toamnei. Ceea ce înălțăm, totodată pierdem.
— lucrare 01
Pelerinul cu pană luminoasă
O singură pană aprinsă, ținută sus, e tot ce desparte cunoașterea de întuneric. Cunoașterea ca pelerinaj.