Lucian Andrei Filip

— Lucian Andrei Filip · MCMLXXXIX

Nu fac ce îmi doresc, ci îmi doresc ceea ce fac.

Antreprenor. Observator. Scriitor.

Portret monocrom
scroll

— prag editorial

Caiet deschis

lafilip.ro este un spațiu editorial în lucru: un caiet digital deschis, în care se adună eseuri, poezii, poeme, fragmente, citate, imagini și forme de gândire.

Eseurile, poeziile, poemele și fragmentele sunt scrise de Lucian Andrei Filip. Citatele sunt extrase dintr-o parte dintre cărțile citite, iar imaginile din secțiunea Filosofie Vizuală sunt generate cu AI, pornind de la gândirea, simbolurile și direcțiile filosofice ale acestui spațiu.

Prima pagină funcționează ca o configurație vie: în fiecare zi poate afișa o altă combinație de poezii, fragmente, citate și imagini. Nu este o arhivă închisă, ci un organism editorial aflat în mișcare.

Caietul rămâne deschis. Pot apărea zilnic texte noi, imagini noi, citate noi și fragmente care continuă, discret, construcția acestui spațiu.

— eseu · management

Compania ca organism, nu ca mecanism

Majoritatea companiilor sunt construite ca niște mecanisme, deși pretind că funcționează ca niște organisme.

Iunie 2026 · 12 min

— poezii & poeme

Două voci, una lângă alta.

M-am gândit din nou să mor

Poezia 19 · mai 2022

Când vrei să mori,

Să nu-ți moară întregul,

De fapt nu are cum să fie așa,

Ci cel ce ești acum va dispărea.

Tu poți să fii doar o clipită,

O respirație, un gând,

Ori poți să fii un timp mai lung,

O zi, o lună ori o viață.

Mai bine mulți să te formeze,

Decât să fii un singur ca întreg,

Căci astfel, tu ești multe minți într-una,

Iar mulți tot timpul vor învinge unul.

Freud și Jung

Poezia 36 · iunie 2023

Mi-a venit mintea în corp

Și gândirea

A-nceput să curgă,

Neatent fiind,

M-am trezit citind din Jung.

Freud s-a supărat pe mine

Că-l lăsasem la o parte,

Cartea lui o începusem

Și striga de pe noptieră:

‘Crezi că vei găsi la Jung

Ce tu cauți să repari?’

Mă uitam eu la amândoi

fragmente zilnice

Caiet deschis. Fără ordine. Fără rezolvare.

canon cultural

Cei care încă mai conduc conversația — chiar și în tăcere.

Immanuel Kant

1724 — 1804

Imperativul categoric — moralitatea ca formă a rațiunii libere.

“just as Hobbes maintains that the state of nature is a state of injustice and violence, and that we must leave it and submit ourselves to the constraint of law, which indeed limits individual freedom, but only that it may consist with the freedom of others and with the common good of all. This freedom will, among other things, permit of our openly stating the difficulties and doubts which we are ourselves unable to solve, without being decried on that account as turbulent and dangerous citizens. This privilege forms part of the native rights of human reason, which recognizes no other judge than the universal reason of humanity; and as this reason is the source of all progress and improvement, such a privilege is to be held sacred and inviolable. It is unwise, moreover, to denounce as dangerous any bold assertions against, or rash attacks upon, an opinion which is held by the largest and most moral class of the community; for that would be giving them an importance which they do not deserve. When I hear that the freedom of the will, the hope of a future life, and the existence of God have been overthrown by the arguments of some able writer, I feel a strong desire to read his book; for I expect that he will add to my knowledge and impart greater clearness and distinctness to my views by the argumentative power shown in his writings. But I am perfectly certain, even before I have opened the book, that he has not succeeded in a single point, not because I believe I am in possession of irrefutable demonstrations of these important propositions, but because this transcendental critique, which has disclosed to me the power and the limits of pure reason, has fully convinced me that, as it is insufficient to establish the affirmative, it is as powerless, and even more so, to assure us of the truth of the negative answer to these questions. From what source does this free-thinker derive his knowledge that there is, for example, no Supreme Being? This proposition lies out of the field of possible experience, and, therefore, beyond the limits of human cognition. But I would not read at, all the answer which the dogmatical maintainer of the good cause makes to his opponent, because I know well beforehand, that he will merely attack the fallacious grounds of his adversary, without being able to establish his own assertions. Besides, a new illusory argument, in the construction of which talent and acuteness are shown, is suggestive of new ideas and new trains of reasoning, and in this respect the old and everyday sophistries are quite useless. Again, the dogmatical opponent of religion gives employment to criticism, and enables us to test and correct its principles, while there is no occasion for anxiety in regard to the influence and results of his reasoning. But, it will be said, must we not warn the youth entrusted to academical care against such writings, must we not preserve them from the knowledge of these dangerous assertions, until their judgement is ripened, or rather until the doctrines which we wish to inculcate are so firmly rooted in their minds as to withstand all attempts at instilling the contrary dogmas, from whatever quarter they may come?

Michio Kaku

n. 1947

Viitorul ca extensie naturală a fizicii — civilizația ca proiect cosmic.

După ce nevoile noastre de bază sunt îndeplinite, punem mare preț pe opiniile semenilor noștri.

S. Weir Mitchell

1829 — 1914

Tratamentul nevrasteniei prin odihnă, hrană și disciplină — medicina interioară a secolului al XIX-lea.

we are, after all, artists who all use the same means to an end but fail or succeed according to our method of using them.

Sam Harris

n. 1967

Conștiința examinată fără consolări metafizice.

“A crede în propria iluminare perfectă este ca și cum ai conduce fără frâne - nicio problemă dacă nu ai nevoie să te oprești sau să încetinești vreodată, dar altfel o idee îngrozitoare.

John von Neumann

1903 — 1957

Mintea care a unificat logica, matematica și calculul.

“…logica și statistica ar trebui privite în primul rând, dar nu exclusiv, ca instrumente esențiale ale ‘teoriei informației’.

Gottlob Frege

1848 — 1925

Gândirea nu este un proces psihologic, ci o relație cu adevăruri obiective.

A proposition may be thought, and again it may be true; let us never confuse these two things. We must remind ourselves, it seems, that a proposition no more ceases to be true when I cease to think of it than the sun ceases to exist when I shut my eyes.

filozofie vizuală

Imagini ca metafore. Tăceri ca argumente.

Oraș de case în formă de sicriu vertical
I · viața ca o moarte
Figură de lumină îngenunchiată în fața unui om
II · sentimentul ca un zeu
Cheie în formă de creier într-o broască de inimă
III · mintea în inimă
Scară de marmură
IV · ascensiunea
Bătrân cu oglindă și balanță cu pană
V · sceptic să rămâi
Pană plutind printr-o arhitectură întunecată
VI · pana în catedrală
Scaun gol cu scrisoare lungă desfășurată
VII · scrisoarea către mamă
Clepsidră oprită în timp
VIII · clipa oprită
Figură scheletică în glugă în fața măștilor
IX · strigătul morții
Figură singuratică într-o arhivă infinită
X · arhiva infinită
Helix de os și rădăcini ieșind dintr-o carte
· gena ce nu minte
Figură aplecată ducând un sat pe umeri
· povara lumii
Mâini cupă cu o picătură suspendată
· picătura oprită
Urme mici de pași pe zăpadă spre o pădure
· urmele inocenței
Figură strângând la piept o lumină fragilă
· speranța care pare ură
Inimă ruptă în două ca zmee de hârtie
· dragoste sfâșiată
Fir rupându-se între două mâini peste un canion
· ruptură fără speranță
Teatru gol cu cortină deschisă spre stele
· teatrul cu stele
Strigăt tăcut într-o piață
· cuvintele care nu se aud
Cărți dizolvându-se în păsări
· paginile zboară
Lumânare aprinsă într-o mulțime de siluete
· lumânarea celui treaz
Maree întunecată în jurul unei figuri așezate
· tristețea care apare
Figură meditând cu galaxie în piept
· universul lăuntric
Somnambul pe acoperișuri sub luna-felinar
· mergând visând
Mulțime cu ecrane în loc de chipuri
· puterea ecranelor
Lebădă și vultur pe stânci opuse
· lebăda și vulturul
Câmpie cu siluete purtând poveri invizibile
· câmpul poverilor
Bibliotecă celestă în prăbușire
· bibliotecă în cădere
Statui clasice fragmentate
· ce rămâne din forme
Siluetă cu glugă alături de un călător
· tovarășul tăcut
Figură tăcută cu mlădiță crescând din frunte
· nașterea tăcută
Figură vorbind unei mulțimi de chipuri de piatră
· vorbele neauzite
Figură ieșind dintr-un cocon de piatră
· sărutul libertății
Siluetă în meditație sub arbore desfrunzit
· nirvana
Diagrame filosofice săpate în piatră
· labirintul gândirii
Coridor cu trei uși — trecut, prezent, viitor
· trecut, prezent și viitor
Două flăcări aplecate una către cealaltă
· suflet către suflet
Bibliotecă cu pagini albe
· biblioteca paginilor albe
Trei robe goale plutind pe o mare furtunoasă
· sfânta treime în derivă
Două siluete contopindu-se la margini
· devenire întru celălalt
Mână cu oglindă spartă
· cerul în fragment
Casă mică cu rădăcini plutind pe ocean
· casa pe ape
Două capete în profil cu labirint și stele
· Freud și Jung
Cer înstelat plin de semne de întrebare
· întrebări către Providență
Figură cu două felinare — în piept și în cap
· inimă și minte
Ușă deschisă în apă la capătul unui ponton
· pragul din apă
Figură în zăpadă neatinsă
· animal fără de pată
Catedrală mică în pieptul deschis
· catedrala din piept
Rândunică mică ducând o piatră mare în zbor
· rândunica-npovărată
Figuri mecanice mărșăluind spre ceață
· roboței fără temei
Manuscris la lumina lumânării
· ritualul tăcerii
Coridor de spital părăsit
· vindecătorii absenți
Casă singură cu rădăcini adânci
· casa cu rădăcini
O singură lumânare plutind într-un ocean de stele
· o licărire-n infinit
Două siluete identice la vârste diferite
· fiul ca tatăl
Figură alergând după o pasăre de lumină
· speranța care fuge
Călător întâlnind moartea la o răscruce
· moartea în cale
Lup de lumină dând târcoale unui foc
· viața dă târcoale
Tabletă spartă cu ochi
· privirea care rămâne
Chip dizolvându-se în măști goale
· nu știu cine sunt

sisteme personale

Arhitectura discretă din spatele unei minți disciplinate.

Workflow-uri, ritmuri creative, sisteme de gândire strategică. Mai puțin productivitate, mai multă geometrie internă.

01

Meditația

Treizeci de minute zilnice dedicate eliberării minții de cunoscut, și intrarea spiritului în necunoscut. Din 2019 meditația face parte din rutina mea zilnică, ajungând în trecut și la două ore de meditație. Am rămas la o rutină de 30 de minute de meditație practicată aproape zilnic, rareori întâmplându-se să nu meditez.

02

​Yoga

Exerciții de echilibristică fizică și mentală. Între 15 și 20 de minute zilnice pentru tonifierea mușchilor și consolidarea spiritului. La fel ca și meditația, practic yoga de prin 2019.

03

Calistenice

​Așa cum creierul are nevoie de lectură pentru a se menține sănătos, tot astfel și corpul are nevoie de exerciții fizice pentru a nu se degrada mai repede decât trebuie. Aproximativ 30 de minute de exerciții fizice, aproape în fiecare zi. Calistenicele au intrat în rutina zilnică undeva prin 2020, când am simțit că am nevoie și de puțină masă musculară, nu doar de un corp tonifiat.

04

​Intermitent Fasting

Nassim Nicholas Taleb m-a introdus pentru prima dată în lumea fastingului, undeva prin 2020. Astfel că, încă de pe atunci, echilibrul pentru mine înseamnă că nu mănânc nimic timp de 16-24 de ore, consumând doar apă, cafea și ceai, urmând apoi fie o masă, fie două, într-un interval de 8 ore, apoi din nou post.

05

Cititul

Primul meu contact real cu literatura a fost prin facultate, când am citit Osho și Dostoievski, dar pe atunci nu eram îndeajuns de copt încât să-mi formez un obicei cu privire la lectură. Astfel că, în 2019 am început să citesc aproape zilnic, ajungând uneori chiar și la 4 ore de lectură zilnică, reușind într-un an să citesc 60 de cărți, adică o medie de 4 pe săptămână. Cititul va rămâne mereu o prioritate.

06

Scrisul

Primele cuvinte pe care le-am scris păreau că nu se leagă între ele, propozițiile se chinuiau să ia naștere, și totul era greu de înțeles chiar și de subsemnatul. În 2019 am simțit că o voce interioară dorește să se exprime, așa că am început să păstrez într-un document fiecare idee scrisă. Abia prin 2021 pot spune că frazele mele au început să aibă un sens mai profund, ideile deveneau din ce în ce mai clare și în același timp mai complicate, reușind, în Roma fiind, în decembrie 2021 să scriu și prima poezie.

— buletin

„Unele idei nu merită algoritmi.Doar oameni atenți.”

O scrisoare lunară. Niciodată mai mult. Niciodată comercial.

fără spam. fără urmărire. doar gânduri.