Gena ce nu minte

Avem sechele din strămoși,

Acum,

În toamnă eu le simt.

Ne este frică că noi noaptea

Nu o-m trece,

Iar iarna,

Edușmanul nostru.

Uităm că noi

Nu suntem în trecut,

Ne bântuie

Ce-a fost 'nainte!

Cu toții

Suntem noi stăpâni,

Peste ceva

Ori cineva,

Dar liber,

E doar

Cel ce peste sine-i domnitor.

Stăpână-n casă,

E femeia,

Și nu bărbatul

Cum se crede.

Femeia

Ce te face mai puternic,

Și nu mai slab

Ori mai stagnant,

E ceea

Ce tu ai nevoie.

Fericit e cel ce în genunchi

Poate să stea,

Căci poate

Nu e vreun stăpân a cuiva,

Și totuși

Liber este el.

A fi stăpân,

Înseamnă să slujești,

Căci liber

E doar cel știe a-mpărți.

În lume nu există drepte,

Ci curbe,

Căci spațiul,

Din cordele e făcut,

Așa de mici

De nu le vezi cu ochii.

Ce mult ne-a dat știința,

Și tot mai mult

Ne-oferă ea!

O viață

Fără public este tristă...

Și cel ce-ascultă

Știe să răspundă.