În căutarea fericirii

„Animalele sunt fericite câtă vreme sunt sănătoase și au suficient de mâncare.”

„În foarte mare măsură se datorează însă diminuării preocupării pentru mine însumi.”

„Disciplina exterioară este singura cale spre fericire pentru acei nenorociți la care preocuparea pentru sine însuși este atât de profundă, încât nu-i chip să fie tămăduită pe altă cale.”

„Omul preocupat doar de sine însuși nu merită să fie admirat și nici nu este. Drep urmare, cel a cărui unică preocupare pentru lume este ca aceasta să-l admire are puține șanse de a-și atinge obiectivul.”

„O proastă dispoziție nu poate fi tratată cu argumente; o schimbare a ei poate surveni în urma unui eveniment fericit, sau a unei schimbări de ordin somatic, nu în urma unei argumentări.”

„Sentimentul zădărniciei a toate se naște din prea mare ușurință cu care individul își satisface trebuințele firești.”

„Nu numai că dragostea este o sursă de delicii, dar absența ei e un izvor de suferință.”

„Pentru a scrie tragedii, un om trebuie să le simtă. Pentru a simți tragedia, el trebuie să fie conștient de lumea în care trăiește, să participe la ea nu doar cu intelectul, ci cu întreaga-i ființă.”

„Ceea ce susțin este că succesul nu poate fi decât unul din Ingredientele fericirii și că este prea scump plătit dacă pentru obținerea lui au fost sacrificate toate celelalte ingrediente.”

„Dacă un om nu a fost învățat ce să facă cu succesul după ce l-a obținut, acesta îl va lăsa inevitabil pradă plictisului.”

„Există două motive pentru a citi o carte - delectarea pe care ți-o procură și posibilitatea de a te mândru că ai citit-o.”

„Nevoia de emoție este foarte adânc sădită în firea umană, îndeosebi la bărbați.”

„Orice ne-ar plăcea să credem despre noi, suntem creaturi ale pământului; viața noastră este parte din viața pământului și din el ne extragem hrana, întocmai ca plantele și animalele. Ritmul vieții pământului este lent; toamna și iarna sunt la fel de esențiale ca primăvara și vara, repaosul e la fel de esențial ca mișcarea.”

„…lucrătorul urban este expus la zgomot, pe care, ce-i drept, se desprinde, cu timpul, să nu-l mai perceapă conștient, dar care, cu toate acestea, îl istovește, mai cu seamă datorită efortului subconștient depus spre a nu-l percepe. Un alt lucru care ne provoacă oboseală fără ca noi să fim conștienți de ea este prezența constantă a unor persoane necunoscute.”

„Omul înțelept se gândește la necazurile sale doar atunci când gândul ăsta are un rost; altminteri se gândește la alte lucruri sau, dacă e noapte, la nimic.”

„Este uimitor cât de mult pot fi sporite atât fericirea, cât și eficiența prin cultivarea unei minți ordonate, care gândește despre orice lucru în mod adecvat și la timpul potrivit, iar nu inadecvat și neîntrerupt. Atunci când trebuie luată o hotărâre dificilă sau pe muchie de cuțit, de îndată ce dispuneți de toate datele relevante, concentrați-vă asupra chestiunii în cauză și luați decizia care vi se pare optimă; odată decizia luată, nu o revizuiți decât dacă vreun fapt noi va ajunge la cunoștință. Nimic nu este mai epuizant decât indecizia și nimic nu e mai neproductiv decât ea.”

„Omul care își poate concentra gândurile și speranțele a ceva ce îl transcende poate găsi, spre deosebire de egoismul pur, o anume tihnă în zbuciumul și frământările obișnuite ale vieții.”

„În ce mă privește sunt convins că un gând conștient poate fi împlântat în subconștient dacă-i suflăm suficientă vigoare și intensitate. Inconștientul constă în cea mai mare parte din ceea ce mai înainte au fost niște gânduri emoționale conștiente, care acum se află îngropate.”

„Când constați că ai înclinația de a medita melancolic despre indiferent ce, remediul cel mai bun este întotdeauna să te gândești la lucrul acela și mai mult decât ai face-o în mod natural, până când simți că fascinația morbidă le care o exercita asupra ta a dispărut.”

„Dacă ar exista mai mult curaj, ar exista mai puține îngrijorări și, ca atare, mai puțină oboseală;”

„Oricine vrea să sporească fericirea umană trebuie neapărat să se preocupe de sporirea admirației și de diminuarea invidiei.”

„Omul înțelept nu încetează să se bucure de ceva ce are, pe motiv că altcineva are nu știu ce altceva.”

„Lucrul de departe cel mai important este să ne potrivim viața la cerințele instinctuale ale organismului.”

„Ideea că nici un sfânt nu ar fuma se bazează, în ultimă instanță, pe ideea că niciun sfânt nu ar face ceva doar pentru că-i procură plăcere.”

„Nimeni n-a dobândit vreodată ceva bun în urma pierderii respectului de sine.”

„1.Motivele tale nu sunt întotdeauna atât de altruist cum ți se par ție. (…) 2. nu-ți supraestima meritele. (…) 3. Nu te aștepta ca alții să manifeste față de tine la fel de mult interes cum manifești tu însuți. (…) 4. Nu-ți închipui că oamenii, în majoritatea lor, se gândesc atât de mult la tine încât să dorească în mod special să te persecute.”

„Imensa majoritate a acțiunilor, chiar și la persoanele cele mai nobile, are la bază motive egoiste, ceea ce, de altminteri, nici nu este un lucru regretabil, dat fiind că, dacă n-ar fi așa, specia umană n-ar putea supraviețui.”

„Pentru aproape toată lumea, un anturaj înțelegător e o condiție necesară fericirii.”

„Oamenii care țin la respectarea convențiilor devin ostili în bună măsură pentru că văd în nesocotirea acestora ceva ca o critică la adresa lor înșiși. Ei vor trece cu vederea multe gesturi neconvenționale la un om care se arată destul de prietenos și de larg la suflet încât până și cei mai proști să-și dea seama că nu-i e aminte să-i critice pe ei.”

„Acolo unde anturajul este neinteligent, stăpânit de prejudecăți sau crud, a fi în răspăr cu el e un lucru lăudabil.”

„Este dezirabil ca cei vârstnici să trateze cu respect dorințele tinerilor, dar nu este dezirabil ca tinerii să trateze cu respect dorințele vârstnicilor. Motivul e simplu, și anume acela că în ambele cazuri este în joc viața tinerilor, nu cea a vârstnicilor.”

„Vârstnicii și tinerii deopotrivă, odată ajunși la vârsta discernământului, au dreptul să opteze singuri și, la o adică, să greșească.”

„Argumentele părinților nu trebuie să conteze drept un temei suficient pentru a nu face încercarea.”

„…lăsând deoparte opinia experților, oamenii țin prea mult cont se opiniile altora, atât în chestiuni majore, cât și în cele mai mărunte.”

„…o societate formată din bărbați și femei care nu se pliază excesiv la convenții este mult mai interesantă decât una în care toată lumea se poartă la fel. Acolo unde caracterul fiecărei persoane poartă marca individualității acesteia, deosebirile dintre tipuri se mențin, și atunci merită să cunoști oameni noi, pentru că ei nu vor fi simple copii ale celor pe care îi deja îi cunoști.”

„…pentru fericire este esențial ca modul nostru de viață să izvorască din propriile noastre impulsuri profunde, și nu din gusturile și dorințele accidentale ale celor care din întâmplare ne sunt vecini sau chiar rude.”

„Omul care se subestimează este mereu surprins de reușitele sale, pe când unul care se supraestimează este la fel de surprins de eșecuri. Primul fel de surpriză este plăcut, cel de-al doilea este neplăcut. Este deci înțelept ca omul să nu fie peste măsură de îngâmfat, dar nici atât de modest încât să nu cuteze să încerce.”

„…cu cât munca devine mai neinteresantă, cu atât crește posibilitatea de a o trece asupra unei mașini.”

„Societatea și cooperarea sunt elemente esențiale în fericirea omului mediu, iar acestea sunt oferite de industrie în mai mare măsură decât de agricultură.”

„Atașamentul față de o cauză este o sursă de fericire pentru foarte mulți oameni.”

„De la devotamentul față de cauze obscure la îmbrățișarea unui hobby, drumul nu-i chiar atât de lung.”

„…orice plăcere care nu face rău altor oameni se cuvine prețuită.”

„Fericirea propriu-zisă depinde, mai mult decât orice altceva, de ceea ce am putea numi interes simpatetic față de persoane și lucruri.”

„A agrea mulți oameni în mod spontan și fără efort este, probabil, cea mai de seamă sursă de fericirea personală.”

„Sursa fericirii în asta constă: să ai interese cât mai largi cu putință, iar reacțiile tale față de lucrurile și persoanele care te interesează să fie, pe cât posibil, simpatetice, iar nu ostile.”

„…evenimentele nu devin experiențe decât prin intermediul interesului pe care li-l arătăm: dacă nu ne interesează, nu facem nimic cu ele.”

„Într-o viață bună este nevoie să existe un echilibru între diferitele activități, nici una dintre ele netrebuind să fie dusă până într-acolo încât să le facă imposibile pe celelalte.”

„Toate poftele și dorințele noastre particulare trebuie potrivite cu un cadru de viață general. Pentru a fi o sursă de fericire, ele trebuie să fie compatibile cu sănătatea, cu afecțiunea celor pe care-i iubim și cu respectul față de societatea în care trăim.”

„Omul care n-a suferit o înfrângere definitivă își va păstra interesul firesc față de lumea din afară, și, cât timp îl păstrează, va găsi o plăcere în viață, cu condiția ca libertatea să nu-i fie în mod excesiv îngrădită.”

„Impulsurile sunt neregulate, pe când deprinderile, într-o societate civilizată, trebuie să fie regulate.”

„O mare parte a vieții sociale sufere de [aceleași] neajunsuri. Oamenii intră în relații unii cu alții, nu din vreo dorință de a face acest lucru, ci din pricina unui câștig pe care finalmente speră să-l obțină în urma cooperării.”

„Între virtutea masculină și cea feminină, corect concepute, nu-i nicio deosebire de felul celor inculcate de tradiție.”

„…firea umană este astfel alcătuită încât e dispusă să ofere dragoste mai ales celor care par să o ceară cel mai puțin.”

„…cei care se fac sclavii unei rutine invariabile sunt îndeobște oameni stăpâniți de teama față de lumea rece de afară și de sentimentul că numai umblând pe cărări ce le sunt deja familiare vor fi feriți se surprize neplăcute.”

„Dacă pășești pe o scândură îngustă deasupra unui abis, e mult mai probabil să cazi dacă simți frică decât dacă nu simți.”

„Lumea e un loc pestriț, care cuprinde deopotrivă lucruri plăcute și neplăcute, în succesiune aleatorie.”

„…persoana iubită este prețuită pentru serviciile pe care le oferă, nu pentru calitățile ei intrinseci.”

„…este totuși dezirabil ca, pe cât posibil mai repede, copilul să învețe să fie independent în cât mai mult privințe…”

„…dacă nu este cantitativ excesivă, chiar și cea mai plictisitoare muncă este, pentru majoritatea oamenilor, mai puțin chinuitoare decât inactivitatea.”

„Două sunt elementele principale ce fac interesantă o muncă: Primul este exersarea iscusinței, iar cel de-al doilea, construcția.”

„Orice activitatea calificată poate fi o sursă de plăcere, cu condiția de a fi ori variabilă, ori susceptibilă de îmbunătățire la nesfârșit.”

„…la construcție, stadiul inițial al activității lasă o impresie de relativ hazard, pe când stadiul final întruchipează o finalitate;”

„Nimic nu-i poate răpi unui om fericirea de a fi dus la bun sfârșit o muncă importantă, decât eventuala dovadă că munca lui este fără valoare.”

„Oricât de importantă ar fi o grijă sau o supărare, ea nu trebuie să ne ocupe într-una mintea în starea de veghe.”

„Ceea ce trebuie să facă un om lovit de o nenorocire nu este să-și anihileze gândirea, ci să o canalizeze în noi direcții, sau măcar în direcții fără legătura cu respectiva nenorocire.”

„A fi doborât de o pierdere sau chiar și de mai multe nu-i un lucru demn de admirat ca dovadă de sensibilitate, ci unul de deplorat ca o carență de vitalitate.”

„Adevărul [însă] nu este totdeauna interesant, iar multe lucruri sunt crezute deoarece sunt interesante, chiar dacă în favoarea lor nu există, de fapt, decât puține alte dovezi.”

„…sănătatea e o binecuvântare de care nimeni nu poate fi sigur că va dura…”

„Genul de putere dorit de un om depinde de pasiunile lui dominate; unul dorește să aibă putere asupra acțiunilor oamenilor, un altul asupra gândurilor lor, iar un al treilea asupra emoțiilor lor.”

„Singurul om total indiferent față de putere este omul total indiferent față de semenii săi.”

„Eficiența într-o întreprindere practică nu e proporțională cu emoțiile pe care le investim în ea; ba chiar, emoția este uneori un obstacol în calea eficienței. Atitudinea recomandabilă este ceea de a face tot ce-ți stă în puteri, iar deznodământul să îl lași în voia sorții.”

„Resemnarea este de două feluri, unul născut din disperare, celălalt dintr-o speranță de neînfrânt.”

„O speranță, spre a fi neînfrânt, trebuie să fie generoasă și impersonală.”

„Unii oameni sunt incapabili să suporte cu răbdare chiar și acele mărunte supărări ce alcătuiesc, dacă le îngăduim, o mare parte din viață.”

„…nu-i inteligent să te vezi cât e ziua de lungă ca un erou de mare tragedie.”

„E mai bine să nu faci nimic decât să faci rău.”

„Disponibilitatea de a ne confrunta cu adevărul despre noi înșine presupune un anume gen de resemnare; una care, deși în primele momente poate fi generatoare de durere, până la urmă oferă protecție - în fapt, singura protecție posibilă - împotriva dezamăgirilor și deziluziilor care-l așteaptă pe cel care se autoamăgește. Nimic nu e mai obositor și, pe termen lung, mai exasperant decât efortul zilnic de a crede lucruri care, pe zi ce trece, devin tot mai puțin credibile.”

„În mod evident, fericirea unui om depinde în pare de împrejurările exterioare, iar în parte de el însuși.”

„Mulți dintre cei ce sunt ei înșiși nefericiți, cred că nefericirea lor are surse complicate și foarte intelectualizate.”

„Teama e principalul motiv pentru care oamenii sunt atât de îndărătnici în a admite faptele și atât de grăbiți să se înfășoare cu haina călduroasă a mitului.”

„…omul care se obișnuise cu căldura suferă atunci mult mai mult decât omul care s-a călit de mic în confruntarea cu vitregiile.”

„Recunoașteți în fiecare zi, în ceea ce vă privește, câte un adevăr dureros;”

„Învățați-vă să simțiți că viața ar merita trăită chiar dacă n-ați fi — așa cum fără doar și poate sunteți — incomparabil superiori, ca virtute și inteligență, tuturor prietenilor dumneavoastră.”

„Fără îndoială că trebuie să dorim fericirea celor pe care-i iubim, dar nu ca pe o alternativă la propria noastră iubire.”

„Orice nefericirea rezultă dintr-un fel de dezintegrare sau lipsă de integrare: dezintegrarea poate exista înăuntrul eului, prin lipsa de coordonare între psihicul conștient și cel inconștient; lipsa de integrare există între eu și societate când cele două nu sunt sudate între ele de forța unor interese și simțăminte obiective.”