Autobiografia

Iubirea și cunoașterea, în măsura în care erau cu putință, m-au atras în sus, către ceruri. Dar mila m-a adus întotdeauna înapoi pe pământ.

Cred vă răstimpurile de ocupații liniștite în care nu ni se impune nimic din afară sunt importante în tinerețe, fiindcă ne dau timp să ne formăm impresiile acestea aparent trecătoare, dar de fapt vitale.

În mare parte din copilăria mea, cele mai importante ceasuri ale zilei erau răstimpurile petrecute singur în grădină, iar cea mai intensă parte a existenței mele era solitară. Rareori le menționam celorlalți gândurile mele cele mai serioase, iar când totuși o făceam, regretam după aceea.

Toată copilăria mea am avut o senzație tot mai intensă de singurătate și de disperare la gândul că nu voi cunoaște niciodată o ființă cu care să pot sta de vorbă. Natura, cărțile și (mai târziu) matematica m-au salvat de la o deznădejde totală.

…nici o propoziție teologică nu trebuie acceptată decât dacă există pentru ea aceleași dovezi care ar fi necesare pentru formulare unei propoziții în știință.

…nu m-am sinucis, fiindcă voiam să aflu mai multe despre matematică.

…nu e bine să încerci să reînvii amintiri vechi.

…omul e doar un fel de mașină prevăzută, din nefericite pentru el, cu conștiință.

…în orice facem, mereu avem motive care ne determină acțiunile.

Consider deci că moralitatea primitivă își are originea întotdeauna în ideea supraviețuirii speciei. Dar să fie aceasta o regulă pe care trebuie s-o urmeze și o comunitate civilizată? Eu cred că nu.

…conștiința nu este decât produsul combinat al evoluției și educației, rezultă evident că este absurd să ne urmăm mai degrabă conștiința decât rațiunea.

Religiile îmbătrânesc precum copacii dacă nu sunt reformate din timp în timp.

…democrația are cel puțin un merit, anume acela că un parlamentar nu poate fi mai prost decât alegătorii săi, fiindcă, oricât de prost ar fi el, ei trebuie să fi fost mai proști ca să-l aleagă.

Nu trebuie să pretindem nimănui să posede toate calitățile care dau valoare unui om. Nu se poate cere nimănui mai mult decât să aibă câteva dintre ele.

Italia și primăvara și prima iubire, împreună, ar fi îndeajuns să-l facă fericit și pe cel mai mohorât om.

…o lucrare nu este niciodată atât de slabă pe cât ți se pare în zilele proaste și nici atât de bună pe cât ți se pare în zilele bune.

…o persoană care are de gând să scrie despre un subiect academic trebuie mai întâi să citească toată literatura pe tema aceea…

…singurătatea sufletului omenesc este de neîndurat; n-o poate înfrânge decât cea mai puternică iubire, din cele predicate de învățătorii într-ale religiei; tot ce nu izvorăște din motivul acesta este dăunător sau, în cel mai bun caz, inutil; prin urmare, războiul e greșit, educația într-o școală publică este abominabilă, uzul de forță trebuie să dispară, iar în relațiile interumane trebuie să răzbim până la sâmburele de singurătate din fiecare om și să ne adresăm lui.

…eram de părere că în relațiile intime trebuie spus adevărul (experiența m-a învățat că uneori nu e bine așa).

Cred că bărbații au nevoie de femei, iar femeile au nevoie de bărbați, atât fizic, cât și mental. În ce mă privește, le datorez foarte mult femeilor pe care le- am iubit; fără ele aș fi fost mult mai îngust la minte.

…impulsul modelează viețile oamenilor mai puternic decât scopul conștient.

Curajul este o calitate pe care o consider esențială la orice femeie, ca s-o iubesc cu adevărat.

…dorim mai mult să facem rău altora decât bine nouă înșine.

În ceea ce mă privește însă, aș prefera să fiu înnebunit de adevăr decât sănătos cu minciuni…

Și acum cred că aveam dreptate, dar ea crede și acum că avea dreptate.

…dorința de a-ți apăra familia de o rasă străină este, probabil, cel mai sălbatic și mai înflăcărat sentiment de care e capabil omul.

Se spune că timpul ne îmblânzește. Nu cred. Timpul ne face temători, iar teama ne face împăciuitori, iar din dorința de a fi împăciuitori ne străduim să ne prezentăm celorlalți astfel încât să ne creadă blânzi. Iar odată cu teama vine și nevoia de afecțiune, de o urmă de căldură umană care să gonească frigul universului rece.

Poate că ar fi în continuare posibil, ca efort moral, să stau pe propriile-mi picioare, dar n-ar mai fi plăcut ca aventură. Îmi doresc compania copiilor mei, căldura familiei adunate lângă foc, sprijinul continuității istorice și al apartenenței la o națiune măreață.

Mi se pare că mare parte din gândirea neclară există ca o scuză pentru cruzime și că mare parte din cruzime este motivată de convingeri superstițioase.

…un om deloc părtinitor nu poate scrie istorie interesantă — presupunând ca ar exista un asemenea om. Pretenția unora că sunt lipsiți de orice părtinire mi se pare o aiureală. În plus, o carte, care orice altă lucrare, trebuie să se unifice în jurul unui punct de vedere.

…societatea trebuie să se străduiască să le asigure oamenilor securitate și dreptate, dar și progres. În acest scop, este nevoie de un cadru stabilit — statul — dar și de libertatea individuală. Iar pentru a o obține pe aceasta din urmă, temele culturale trebuie separate de cadrul stabilit.

Prevenirea războiului este esențială pentru libertatea individuală. Când războiul e iminent sau în desfășurare, sunt limitate mai mult libertăți importante; numai într-o atmosferă de pace le putem recupera.

Unele idealuri sunt subversive și nu pot fi împlinite decât prin război sau revoluție.

…e un act barbar să constrângem o persoană să comită acte pe care le consideră greșite.

Nu prin rugăciune și umilință facem lucrurile să meargă așa cum ne dorim, ci cunoscând legile naturii.

Ca omenirea să supraviețuiască, puterea războiului științific trebuie concentrată într-un stat suprem.

…dogmatismul duce aproape inevitabil la război.

…nimeni nu poate să fie respectabil fără să fie păcătos…

…etica nu e niciodată un constituent independent, ci, în analiza sa ultimă, se poate reduce la politică.

Rațiunea este și trebuie să fie înrobită pasiunilor.

Distincția practică dintre pasiuni ține de succesul lor: unele pasiuni duc la succes în ceea ce se dorește; altele la eșec. Dacă le încurajăm pe cele dintâi, vom fi fericiți; dacă le urmărim pe cele din urmă, vom fi nefericiți.

Omul, ca și animalele inferioare, are de la natură pasiuni și-i este greu să le împace, mai ales dacă trăiește într-o comunitate foarte unită.

Publicul nu le îngăduie autorilor să-și schimbe stilul sau să se îndepărteze prea tare de subiectele anterioare.

…nu cunoaștem viitorul, care, atâta vreme cât omenirea supraviețuiește, poate fi mult mai bun decât trecutul.

Există o motivație mai puternică decât autoconservarea: dorința de a-ți depăși aproapele. Am descoperit o realitate politică importantă, le care mulți o trec cu vederea, cum o treceam și eu: oamenilor nu le pasă atât de mult de propria supraviețuire — și nici măcar a rasei umane — cât le pasă de exterminarea dușmanilor. Trăim într-o lume în care există riscul constant al morții universale.

Cât mai am de trăit, îmi voi continua căutarea și, probabil, voi lăsa în seama altora să-mi ducă munca mai departe.

Oricine este dispus să-și susțină viziunea despre viitor cu fapte trebuie să fie pregătit să fie considerat ‘tăcănit’, iar noi eram pregătiți. Ba mai mult, eram entuziasmați. Ne dădea o senzație de libertate faptul că puteam lucra din nou, în mod public, pentru îndeplinirea scopurilor noastre.

Regula generală pe care o respect când determin ce interviuri să acord este de a le refuza pe toate cele care dau semne că ar vrea detalii despre ceea ce numesc ‘viața mea personală’, nu despre munca și ideile mele. Pe acestea din urmă mă bucur să le văd difuzate și primesc bucuros observații și critici cinstite la adresa lor.

Informația nu lipsește dacă vrei să o găsești.

…consider supraviețuirea umană mai importantă decât ideologia.

Considerați războiul accidental atât de improbabil, încât poate fi ignorat. Dar există posibilitatea unui război din greșeală.

…primejdia nu este numai mecanică: oamenii, fie eu și atent ‘selectați’ și foarte bine pregătiți, sunt vulnerabili la tot felul de atacuri de isterie sau nebunie când sunt expuși la tensiunile și concentrarea extreme pe care le suportă mulți din cei care lucrează cu arme nucleare.

Exterminarea rasei umane este cel mai grav rezultat posibil și, chiar dacă probabilitatea lui este redusă, caracterul lui dezastruos trebuie să ne îndepărteze de orice politici care l-ar putea atrage.

Ce speranță are o democrație parlamentară când liderii unui partid, după ce obțin puterea, se comportă exact invers față de promisiunile electorale? Membrii partidului laburist care nu agreează înșelăciunea au păstrat tăcerea până acum, în interesul unității. Dar ce rost are unitatea întru rău? Virtuțile cardinale ale bandelor de criminali sunt tocmai unitatea și loialitatea.

…sunt convins că inteligența, răbdarea și elocvența pot îndepărta, mai devreme sau mai târziu, rasa umană de chinurile la care singură se supune, dacă nu se extermină ea însăși între timp.

Păstrarea speranței în lumea noastră ne solicită inteligența și energia. Celor care disperă le lipsește, de multe ori, energia.

Instituțiile modelează caracterul, iar caracterul transformă instituțiile. Reformele în cele două direcții trebuie să meargă mână în mână. Iar pentru ca indivizii să păstreze gradul necesar de inițiativă și flexibilitate, trebuie să nu fie forțați cu toții să se conformeze unei matrițe rigide; sau, ca să schimbăm metafora, nu trebuie încorporați în aceeași armată. Diversitatea este esențială, deși împiedică acceptarea universală a unei singure scripturi.

Libertatea a ajuns să fie considerată o slăbiciune, iar toleranța a fost constrânsă să îmbrace mantia trădării. Idealurile vechi sunt considerate irelevante și numai doctrinele aspre atrag respect.

Toată viața am urmărit o viziune atât personală, cât și socială. Personală: să am grijă de tot ce este nobil, de tot ce este frumos, de tot ce este blând; să îngădui momentelor de mare intuiție să-mi ofere înțelepciunea lor în vremuri mai triste. Socială: să văd cu ochii imaginației societatea care va fi creată, în care indivizii cresc liberi și în care ura și invidia mor pentru că nu au cu ce să se hrănească. În toate acestea cred, iar lumea, cu toate ororile ei, nu m-a clintit.