Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 40 · 18 august 2023

Viața ce îmi dă din nou târcoale

În minte tu îmi tot apari

Și gândurile mi le răvășești,

O conversație încep să am

Să-ți povestesc ce simt eu pentru tine.

În vise tu te joci cu mine,

Când mă apropii să te-ating

Tresar de parcă nu-i real,

Și mă-ntristez că m-am trezit.

În realitate te văd rar

Deși-mi doresc să te privesc non-stop,

Un zâmbet de tu îmi arunci

Eu mă topesc și-nghit în sec.

În inimă tu ți-ai făcut un loc

Un parazit crezuta-i eu că simt,

Și încercai s-omor un sentiment

Dar simbioză se făcu,

Din Mitocondrie și o celulă

Tu inima mi-ai întregit.

În trup te simt când ești aproape,

De-ncerc să mă îndepărtez

Ca quarcii simt că mă atragi,

Cu cât sunt mai departe

Cu-atât eu mai aproape vreau să fiu.

În suflet locul ți-ai găsit

Cu el te joci de parcă e al tău,

Și-apoi trimiți săgeți tăcute

De-l faci să se retragă în abis,

Dar tot tu îl aduci la suprafață

Privindu-mă cu ochii tăi cei dulci.

În vene parcă tu îmi curgi

Căci sângele începe să îmi fiarbă,

O energie nouă eu găsesc

În brațe când te strâng ușor.

În viața mea ai apărut

Speranța-ai scos-o de sub pat,

De praf ai șters-o pentru mine

Căci moartea eu o așteptam,

De sentimente,

Lipsă chiar duceam.

În fața mea te văd acum

Cum îți recit din inimă ce simt,

O poezie ce nu-i prea frumoasă

Dar altfel nu știu cum să-ți spun,

Ce simt eu pentru tine.