Sărutul libertății

În umbră mă găsesc mereu

Atunci când tu de mine fugi,

Lumina, nu se mai arată

Și noaptea peste mine cade.

Crezuta-i eu că sunt puternic

Și singur o lumină îmi găsesc,

Dar când dispari, dispare și lumina

Căzând încet, un întuneric peste mine.

Aș vrea tot timpul viața să o simt

Și să mă bucur în prezent,

Dar fericirea, cu tristețea vine,

Atunci când inima-i deschisă.

Robot aș prefera să fiu

Așa cum alții tot îmi spun,

În inimă să nu mai simt

Tristețe și amărăciune.

Dar de-mi opresc un sentiment

Ce mă rănește pe moment,

Șuvoiul dragostei ce pentru tine curge

Într-un baraj, cu forță se lovește.

Tu ai făcut să simt că sunt în viață

Ceva ce nu credeam c-o să mai simt,

O inimă de gheață ai topit

Cu-n foc, ce arde-acum în pieptul meu.

De ce nu am putea să fim

Noi doi în lumea asta?

Oriunde-aș merge eu cu tine

Un vis începe să se nască,

Unul, frumos ca poezia

Ce mângâie un suflet trist.

Când te privesc direct în ochi

Un univers găsesc în tine,

O lume nouă animată

Care se cere explorată.

Când buzele eu ți le simt

Dispar ușor în nemurire,

Momentul veșnic mi se-arată

Atunci când te cuprind în brațe.

Oprește-te din fuga ta

Și vino lângă mine,

Împreună s-alergăm de mână,

Privind în zare către lumea largă!