Viața ca o moarte

Nu vreau ca viața să mă-nghită

Ci vreau ca eu să o trăiesc pe ea,

Să fiu un călător care trăiește

Nu unul care se târăște,

Prin viață ca și cum nu e a mea.

Aș încerca să mă arunc

Într-o situație extremă,

Să simt cum inima pompează

Cum sângele se încălzește,

Cum viața se trăiește.

Aproape când mă simt de moarte

Încep s-apreciez ce am,

Și suflul ce în piept îmi intră

Îmi pare mult mai cald pe culme,

Decât atunci când sunt în pat și dorm.

Sunt trist fără vreo cauză anume,

Amarul mă cuprinde când nu mă aștept,

Nu mai încerc să scap de-amărăciune

Ci o accept și mă îndrept în sus,

Lăsând ce mă frământă să se stingă.