Rămas în sinele rănit

Am încercat să văd ce este lumea,

Din carapace am ieșit

Și sufletul pe tavă eu l-am pus,

Dar nu a fost decât să fie fript

Și ars pe foc ușor de oameni,

Așa că m-am întors-napoi

În mine și în universul meu,

Unde nu pot să fiu rănit

Unde trăiesc de unul singur.

Afară poate-oi mai ieși

Ca să culeg puțină hrană

Ce în viață să mă țină,

Dar doar atât, în rest voi fi în mine,

Departe de tot ce-i în lume,

Departe de ființe vii.

Am vrut ca cineva să mă-nțeleagă,

Părea că am găsit persoana

Dar tocmai ea a fost aceea,

Ce m-a rănit din ce în ce mai mult,

Căci vulnerabil nu sunt cu oricine

Nu mă deschid foarte ușor,

Nici o barieră eu nu o las

Atunci când oamenii-s-n jur.

M-am priponit din nou în mine,

M-am așezat la adăpost

Sunt singur, dar acum mi-e bine,

Mă doare, dar nu sunt lovit.