Ruptură fără de speranță

Am înțeles acum unde-i problema,

Acțiunile ce-mi aminteau de ce-i frumos

Au fost trimise către tine,

Cu o speranță uneori

De a simți ce-a fost odată.

Ce-ar fi să dăm uitării tot ce-a fost,

Și să mă crezi când eu îți spun

Că tot ce vreau e să m-asculți,

Așa cum doi prieteni des o fac

Când sunt în conversație aprinsă?

Am încercat să mă comport

Cuceritor sau ca prieten,

Prieten tu îmi spui că ai ales,

De ce pe mine nu mă crezi

Când spun că pot și eu să fiu

La fel cum eu sunt pentru tine?

Am încercat să conversez

Despre subiecte obiective,

Unde nu mă aflam doar eu

Nici tu în propoziții,

Dar personal ai luat-o tu,

M-ai atacat ca pe-un dușman

De parcă rău voiam să fac,

Când despre orișice vorbeam.

Cui aș putea să mă deschid

Să îi arăt ce am în inimă,

Ce versuri pline de esență

Din suflet pe ecran apar,

Atunci când iute mă inspiri?