Tu, pentru tine ești întotdeauna de ajuns.

Nimic nu-i mai măreț

Cum este lumea,

Care se afl' adânc

Ascunsă-n mine!

Închide-ți pleoapele

Și-n sus îndreaptă-ți ochii,

Apoi așteaptă cu răbdare,

Când pregătit vei fi,

O lume infinită ți se va ivi.

Adânc ascunsă-n orișice ființă

O lume plină de comori așteaptă,

Descoperită ca să fie

De tine, simple călător.

Dar tu preferi

Să fii pierdut într-o mulțime

Și pe la alții să îți cauți calea,

În loc să te așezi de unul singur

În liniște să stai și să asculți

Ce vrea să-ți spună lumea ta din tine.

Ce-ți trebuie mai mult de-atât?

De ce te amăgești,

Crezând că e mai mult afară?

Nu poate fi nimic mai mult la oameni,

Pentru că mai întâi

A fost ce este-n tine,

Și de acolo totul a pornit.

Degeaba tot încearcă alții

Să-ți spună cum e-alcătuită lumea,

Ei nu vor ști mai bine niciodată

Decât vei ști tu cel ce cauți.

Așa că uită-te adânc în tine

Și caută ce-i mai presus

Apoi, dacă și alții vrei să știe

Ce mari comori în sine se ascund,

Citește-i și pe cei de dinaintea ta

Și ei cuvintele-ți vor îndruma,

Că înlăuntru-i veșnicia ta

Și prin cuvinte ei te-or învăța,

Cum tu să le transmiți și celorlalți

Să caute, dar nu pe dinafară,

Ci în adâncul mare al ființei lor.

Tu, pentru tine ești întotdeauna de ajuns.