Speranța care fuge

Cu suflet gol tu m-ai lăsat

Acum mă-ntreb

De ce nu ai mai stat,

Vizorul ușii îl privesc mereu,

Și-aștept să te întorci la mine.

Acum sunt singur,

Și viața e anostă

Căci focul inimii

În mine arde

Atunci când ești în preajma mea.

Ador să te privesc în ochi

Să văd cum cerul se reflectă,

Dar nu e cerul

Cel de sus

Ci inima ta ce-mi vorbește.

Pe cerul tău mă văd că zbor,

De-o aripă ne ținem împreună

De cealaltă

Ne înălțăm,

Spre infinitul cel necunoscut.

Eu sper că tu te vei întoarce

În jos de cazi,

Eu te voi prinde

În brațe te cuprind aproape,

Nu te mai las să pleci departe.