Sfânta treime în derivă

Dumnezeu

Dacă eu sunt orișice secundă,

Ori, mai bine spus, o respirație,

Atunci cine să îți scrie,

Versuri ce se leagă-ntre ele?

Nu e însuși Universul,

Cel ce se arată,

Astăzi chiar prin tine?

Isus

Cum să fie chiar prin mine,

Cine este Eul cel măreț?

Nu e décât o clipită,

Doar o clipă ce zărește,

Ce se-ntâmplă-n jurul ei?

Dumnezeu

Viața este prea pustie,

Fără să fii în prezent.

Doar acesta este veșnic,

Restul doar în jurul lui.

Universul este veșnic,

Veșnic este și prezentul,

Altceva nu mai există,

Decât clipa de acum!

Dar și-atunci când tu devii un totul,

Și începi s-asculți chemarea,

Ce se-aude-n jurul tău.

Doar atât, nimic mai mult,

Fii atent la tot ce mișcă,

Fie că este în sunet,

Ori ce este în fotoni,

Și respiră, tu respiră tot mereu.

Nu mai ține chiar de clipa,

Cea pe care ai trăit-o,

Nu tu-ai fost, ci-un alt copil,

Dar și tu ești chiar al meu.

Astfel, orișice moment e totul,

Este timpul infinit,

Universul care a murit

Și s-a renăscut acuma,

Chiar în tine fiul meu.

Tu ești pretutindeni,

Ești și mare, ești și mic,

Dar, ca să trăiești pentru vecie,

Clipa asta să o simți!

Isus

Care asta, spui tu mie?

Eu, nu sunt decât copilul,

Cel ce mai nimic nu știe!

Dumnezeu

Oh, deloc, tu ești chiar eu,

Căci copilul are-n sine,

Tot ce-a fost până atunci,

Asta, mă include și pe mine,

Eu, care sunt tatăl tău.

Isus

Eu, adică sunt și alții,

Tot la fel ca mine?

Dumnezeu

Tu, ești unic,

Toți sunt unici,

Uită-te în jurul tău!

Ia și-nvață,

Să fii vrednic ca și mine!

Isus

Tatăl este în trecut,

Astfel zici că nu exiști?

Dumnezeu

Chiar aici găsești secretul,

Tu mă și conții deja.

Eu, trăiesc mereu în tine,

Tu urmează-ți calea ta.

Orice simți tu pe moment,

Te ajută ca să crești.

Isus

Tată, simt acum prezența ta!

Îmi dau seama că trăiești,

Dar, nu cum ne-nvață alții,

Cei ce-n lanțuri vor să fim.

Dumnezeu

Eu sunt înăuntru,

Și-acolo mă găsești,

Vino doar să stăm se vorbă,

Nu ca tată și ca fiu,

Ci, ca doi prieteni,

Ce se leagă-n tot ce-și zic.

Isus

Meditația, îmi face bine,

Mai puternic sunt acum!

Eu, văd că devin acuma,

Chiar un tată pentru alții.

Nu un tată biologic,

Asta este limitat,

Ci, un tată ca un mentor,

Care vrea, oameni puternici!

Dumnezeu

Așa este fiul meu!

Nu mai slabi, doresc să fie,

Cei ce-mi sunt urmașii mei,

Oameni mari, puternici, curajoși,

Asta e ce am nevoie,

Dar greșit ați luat-o voi!

Mintea este mult mai mare,

Și nu corpul,

Corpul este doar un vas,

Dar, de vasul nu-i puternic,

Cum să țin-o minte mai măreață?

Corpul să ți-l întărești,

Ca să-și facă treaba singur,

Astfel tu-n prezent rămâi.

Isus

Asta, este o vrăjeală,

Eu chiar ieri, fusei prezent,

Când eram, atent pe unde calc.

Noi, putem să ne certăm,

Dar, ceva nu are-un tată?

Cum s-apară din nimica,

Și-n nimica să se ducă?

Dumnezeu

Fiul va conține totul,

Totul dinaintea sa!

O femeie lângă tine,

Nu te face mult mai slab,

Ci mai tare! Mai puternic!

Și un stimulent destoinic,

Nu te face mult mai slab,

Dacă știi când să îl iei,

Cât mai rar, este mai bine,

Când îl iei profiți de el!

Duhul

Fiul, stă nedumerit,

Nu-nțelege ce s-a spus,

Întrebări are mereu,

Dar răspunsuri nicăieri.

Isus

Întrebări și întrebări,

Asta e în capul meu!

Dumnezeu

Un răspuns, ucide întrebarea...

Pune alta, întreab' orice,

Întrebările ajută,

Să-nțelegi ce se întâmplă.

Poezia te aprofundează,

Să o scrii, nu s-o citești!

Când citești, conții deja

Tot ce altul îți transmite,

Fii prezent și ai să simți!

Meditația e cheia,

Căci acolo înțelegi.