Sceptic să rămâi mereu

A fi real și-adevărat,

Nu-nseamnă să fii diferit tot timpul,

Ci să cunoști când ai făcut ceva,

Sau că te-ai comportat cumva,

Ori chiar și ce ai spus,

E bine să admiți că e adevărat.

Tu poți să fii tot timpul diferit,

Căci circumstanțele te activează,

Mediul, e cel ce stările ți le aduce,

Și chiar emoțiile din sinea ta,

Toate acestea te formează pe moment,

Chiar dacă în adânc tu nu te schimbi,

Căci în esență tu vei fi același.

Dacă acum eu vesel vreau să fiu,

De ce să fiu posac și serios?

Căci nu mai bine ești ce trebuie să fii acum,

Decât să-ncerci să fii ceva ce ți-ai propus?

Ori, și mai grav, ce alții ți-au tot spus că ești?

Tu fii acum ce simți că ești,

Nu încerca să te cuprinzi,

Ce ești în tot întregul tău,

Căci niciodată nu vei fi la fel,

Și niciodată nu vei mai simți,

Ce simți acuma, în acest moment,

Ci doar în amintiri vei fi,

Ce tu ai fost cândva,

Ori doar în mintea ta tu ești,

Ceva ce-n cărți tu ai citit!

Sau, poate că de fapt,

Tu nu faci altceva decât,

Acest moment să îl repeți,

Dar vai! Acest moment a dispărut!

Un altul tu ai devenit, sau,

Tot același ești mereu,

Ce se repetă-n infinit!

Tu prost e necesar să fii,

Doar uneori, și nu tot timpul,

Iar alteori, deștept să fii,

Și să gândești adânc și plin!

Dar amintește-ți tu mereu,

Tot ce tu vezi, simți și percepi,

E mintea ta, e lumea ta, e Universul tău!

Lărgește-ți orizonturile-acum,

Citește-nvață,

Dar și mai mult observă și trăiește,

Simte și analizează-n jur,

Dar nu să judeci, ci să vezi,

Cum vălul ceței tot dispare,

Și lumea tot mai clar se afișează.

Secretul, este să-nțelegi,

Că haosul e cel ce guvernează!

Tu veșnic vei fi existat,

Căci tu ești clipa,

Tu ești prezentul,

Tu ești ce se întâmplă-acum!

Și nu-i aceasta ce-i frumos?

Să știi că nu este final,

Ci că te-nvârți la infinit,

Și totul este un mister?

Acesta-i marele secret,

Mister și Haos vom avea mereu,

Cu cât descoperim mai mult,

Cu-atât este misterul mai adânc,

Și Haosul mereu v-a fi prezent!

Dar dulce este căutarea,

O explorare fără de sfârșit,

O scotocire nu pentru finalizare,

Ci scopul este prospectarea!

Nu îți dori să-nchei vreun scop,

Ci caută să înțelegi mai mult,

Și să cunoști neîncetat.

Acesta este rolul tău,

E să trăiești și să observi!

Și veșnic curios tu să rămâi,

Dar nu față de ce-ți spun alții,

Ci lumea singur să o cauți!

Căci altul are o părere,

În limita pe care-o duce,

De ce să iei tu de la el?