Roboței fără temei

Nu mă cunosc, și nu cunosc lumea deloc,

Sunt un fir, un fir de praf uitat pe-o plajă de nisip,

Dar azi și orișicând, eu starea asta aș alege-o.

De ce aș vrea eu lumea s-o cunosc?

De mii de ani încoace,

Noi de cunoaștere vorbim,

Și spune omul filozof că-nțelepciunea,

O poți găsi-n cunoaștere.

Dar cine poate ști ce-i lumea,

Când lumea-i alta-n orișice moment?

De-ndată ce ai cunoscut-o,

Ea a și dispărut din preajma ta,

Iar tu, cel ce credea-i că o cunoști,

Ai dispărut odat’ cu ea.

Și-atunci, cine sunt eu?

De ce mă aflu eu aici și-acum?

De ce nu pot să-mi regăsesc,

Eu locul printre semeni?

Căci, fiecare animal, își are locul între-a-i lui.

Eu, oamenii nu îi suport,

Abia că-i tolerez mai uneori,

De ce să fie asta o greșeală?

Că alți-au spus să fim buni?

Păi, nu-i dovadă că e slăbiciune?

Căci, cel ce știe că e slab,

Nu vrea să intre în conflict,

Că unul care este spirit mare,

El va lupta neîncetat,

El este altfel decât toți,

El este specia lui proprie.

Odată mort, el înțelege,

Că altul sigur nu va fi,

Identic, niciodată!

În junglă vreau să mă întorc,

Printre-animale să trăiesc,

Căci oamenii sunt mult prea falși,

Ei sunt la fel, sunt doar roboți,

Gândesc cu toții doar la fel,

Se și comportă toți ca unul,

Nu mai există diferențe,

Ne-am suprimat instinctele primare!

Poate de asta eu îi văd,

Atât de diferiți de mine,

Poate de asta vreau mor,

Decât să-i văd atât de falși.

Dar, nu cu toții sunt așa,

Mai sunt și alții ca și mine,

Nu în totalitate, dar pe-aproape.

Iar eu, chiar pentru ei mai sunt aici,

Căci de-altfel, aș pleca într-o clipită.

Atunci când nu putem descoperi,

O lege nouă naturală,

Noi inventăm o alta falsă,

La asta suntem cei mai buni,

La-nșelăciune și vrăjeală.

Dar eu, sunt sigur că nu înțeleg,

Și-atunci, nu-i mult mai bine ca să tac,

Decât să inventez prostii?

Căci astfel eu pe drum greșit pot duce,

Pe altul care mă urmează.

Și totuși, de urmat, nu vreau să fiu,

Vreau singur și cu mine,

O veșnicie să petrec,

În neștiință și-n neant,

În haos, în incertitudine,

Căci cel mai sigur lucru-n lume,

I-acela, că totu-i nesigur.