Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 46 · 13 martie 2024

Pierdut pe valurile mării

Călătorim prin viață ca o barcă pe ocean,

Unde lipsește țărmul uneori privind prin jur,

Iar alteori cu alte bărci ne întâlnim,

Ne salutăm ori ne ciocnim din mers,

Pirații sunt acolo ca să jefuiască

Comorile ce le-am cules din insule îndepărtate,

Ori de pe-un continent lăsat în urmă explorat,

Dar mai mereu noi singuri ne găsim,

Privind în jur cum valuri grele vin spre noi,

Când se apropie, nu ne doboară,

Căci nu mai suntem într-o barcă de salvare,

Ci într-un vas imens ce dobândit a fost

Din explorarea marelui ocean.

Oricât de mult am vrea să ne întoarcem

La țărmul unde în trecut am ancorat,

Nu-l vom găsi în sud, în vest,

În est sau chiar în nord.

Călătorim fără busolă

Tot ce vedem acum în jur,

E maximul din ce putem cunoaște

În rest, sunt insule și continente-ndepărtate,

Uitate, explorate ori necunoscute.

Să nu disperi când singur te găsești,

Într-o furtună fără țărm,

Așa cum ai trecut ciclonul altădată

Vei trece înc-odată prin acesta.

Nu mai visa la insule exotice,

Unde-ai găsit provizii să te țină pân-acum,

Ci bucură-te când te afli în furtună

Și când din nou la continent vei ancora,

Să îți aduci aminte să îți iei cu tine

Un necesar ce printr-un uragan te-ajută.

Vapoare mici și mari vei întâlni în drum,

De cele ce te-atacă tu să te ferești,

Nu scufunda un vas dacă nu acostează

Pe nava unde tu te afli,

Ridică scutul și mergi mai departe.

Călătoria înainte să tot meargă,

Chiar și atunci când troc tu ai făcut,

Cu alt vapor ce bunătăți ți-a dat.

Se-ntâmplă uneori să navighezi în doi,

În trei, în cinci ori chiar mai mulți.

Nu încerca tu ancora s-o priponești

În vasul celui ce spre nord se-ndreaptă

Atunci când vântul te împinge către sud,

E timpul să îți iei adio,

Călătoria s-o continui mai departe

Prin viață fără vreun regret,

Căci marea vieții te așteaptă

Cu mari surprize bune și chiar rele,

Dar toate astea aparțin călătoriei

În care te găsești în fiecare zi.

Continuă pe ploaie,

Până când soarele începe să străpungă

Un nor ce îți părea că este veșnic.

Acum e timpul să te bucuri,

Lumina razelor de soare

Și ciripitul păsărilor ce se-aud din depărtare,

În zare îți indică că ar fi o insulă,

Ori poate chiar un continent plin de speranță.

Înaintează și alimentează,

Apoi din nou pe mare mergi-nainte.