Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 47 · 2 aprilie 2024

Mesaj către inimă

Dacă nu te trezești,

Mă duc și eu la somn cu tine,

Să văd pe unde umbli,

Să te întreb:

Nu vrei să te întorci din nou la viață?

Tu nu ești singură,

Căci spiritul ce se găsește-n tine

E veșnic strâns legat de mine.

Te voi purta în suflet oriunde aș fi,

De mână te aduc ‘napoi la nemurire

Și îți șoptesc:

“E doar o zi, o noapte chinuită,

Ești tare, ești nemărginită,

Nici moartea nu te poate ține-n loc!

Ridică-te, privește către soare,

Respiră, căci ești minunată,

Zeiță ești în astă lume

Nu doar o inimă ce se tot zbate!”

Tu ești aici, eu sunt acolo,

De voi veni în al tău somn,

Adu-ți aminte de-a mea șoaptă

Eu nu sunt cel ce îți vrea răul,

Sunt susurul cel blând

Ce vrea să strălucești.

Oriunde te găsești în lume,

Îți voi șopti din nou încet:

“Nemuritoare ești,

Strălucitoare ești,

Zeiță fără de egal!”