Poezia 47 · 2 aprilie 2024
Mesaj către inimă
Dacă nu te trezești,
Mă duc și eu la somn cu tine,
Să văd pe unde umbli,
Să te întreb:
Nu vrei să te întorci din nou la viață?
Tu nu ești singură,
Căci spiritul ce se găsește-n tine
E veșnic strâns legat de mine.
Te voi purta în suflet oriunde aș fi,
De mână te aduc ‘napoi la nemurire
Și îți șoptesc:
“E doar o zi, o noapte chinuită,
Ești tare, ești nemărginită,
Nici moartea nu te poate ține-n loc!
Ridică-te, privește către soare,
Respiră, căci ești minunată,
Zeiță ești în astă lume
Nu doar o inimă ce se tot zbate!”
Tu ești aici, eu sunt acolo,
De voi veni în al tău somn,
Adu-ți aminte de-a mea șoaptă
Eu nu sunt cel ce îți vrea răul,
Sunt susurul cel blând
Ce vrea să strălucești.
Oriunde te găsești în lume,
Îți voi șopti din nou încet:
“Nemuritoare ești,
Strălucitoare ești,
Zeiță fără de egal!”
