Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 48 · 16 aprilie 2024

Neadormit, căzut spre vis

De ochii îi închid

Nimicul se arată.

Respir,

Și fug în minte,

Atât pot controla.

Ceea ce e afară

Pricep,

Dar nu percep.

Ce eu aud,

E muzică,

Dar nu când dorm.

Mă-ncearcă somnul,

Alerg,

Dar mintea nu mă lasă.

Apare gândul,

Apoi dispare,

Dar fără să-i pese.

Încep

Să mă gândesc la gând,

Dispare,

Dar nu de tot.

Îmi dă târcoale

Iarăși somnul,

Gândesc din nou,

Dar nu mă mișc.

N-am adormit,

Acum mă mișc,

Mai sunt aici.

Mă las

Purtat de haos,

E ordine,

Dar doar în mintea mea.

Citesc ce-am scris,

Cum gândul

Aduce un alt gând.