Pasărea Phoenix

M-am tot gândit ce să îți spun

Și ce s-aștern în scris pe carte,

Cuvinte mari în ritm profund

Pe care nici măcar un erudit

Să le cuprindă dintr-o dată.

Lăsat-am mâna să plimbe

Peste butoane fără mine,

Din inimă să tipăresc

Mai multe sentimente pentru tine

Seneca să îți fiu eu ție.

Am reușit într-un final

Să las pe carte un mesaj,

Cari să-ți fie o povață

De care să te legi în viață,

Dar dispăruta totul de pe foaie.

Așa că iar am încercat,

Să-ți las cuvinte inspirante

Dar iute m-am oprit nițel,

Când mi-a venit în minte strofa

Ce îți va spune cine ești.

Ești Pheonix,

Ești pasărea ce-a renăscut

Un suflet nou pierdut în mine

Ești Cristi,

Prietenul ce pare că-i de-o viață.