Poezia 67 · 4 septembrie 2025
Mama care a plecat
Mă uit spre tine lăcrimând
Când văd cum plângi tu după mama,
Mămica, ce a fost doar una
Și singura ce te ținea
Întreagă, plină de speranță și de zel.
Nu aș putea să înțeleg
Cât doare suferința
De-a-ți pierde mama cea iubită
Dar pot să simt cu tine dragă,
Și pot să plâng, când plângi și tu.
Jumate din ce simți acuma
Aș lua și eu să port cu mine,
Chiar tot ce simți pentr-un moment
Dar frică-mi este c-o să crăp,
Căci n-aș putea să duc cât tine.
Ți-aș da-o înapoi pe mama,
Măcar pentru o zi să-i spui
Ce n-ai putut să îi arăți
Când te suna și te-ntreba,
Dacă mai vii s-o vizitezi.
De-acum va fi mereu cu tine
Fără s-o vezi dar să o simți,
Căci ce-i în groapă nu e mama,
Ea e în suflet lângă tine,
Și te iubește-n veșnicie.
