Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 67 · 4 septembrie 2025

Mama care a plecat

Mă uit spre tine lăcrimând

Când văd cum plângi tu după mama,

Mămica, ce a fost doar una

Și singura ce te ținea

Întreagă, plină de speranță și de zel.

Nu aș putea să înțeleg

Cât doare suferința

De-a-ți pierde mama cea iubită

Dar pot să simt cu tine dragă,

Și pot să plâng, când plângi și tu.

Jumate din ce simți acuma

Aș lua și eu să port cu mine,

Chiar tot ce simți pentr-un moment

Dar frică-mi este c-o să crăp,

Căci n-aș putea să duc cât tine.

Ți-aș da-o înapoi pe mama,

Măcar pentru o zi să-i spui

Ce n-ai putut să îi arăți

Când te suna și te-ntreba,

Dacă mai vii s-o vizitezi.

De-acum va fi mereu cu tine

Fără s-o vezi dar să o simți,

Căci ce-i în groapă nu e mama,

Ea e în suflet lângă tine,

Și te iubește-n veșnicie.