Dragă Solitudine,

Mult, vorbește

Lumea despre tine

Vulgul, zice că te știe,

Fiecare-n felul său descrie

Nu cum simte,

Ci cum pierde timpul

Prin acțiuni repetitive,

Fără să se mai oprească,

Și un pic,

În jur, să mai privească!

Alergăm o zi întreagă

Noi de tine tot fugim,

Să tot fie om în preajmă

Aprig, ne dorim,

Pentru-a nu privi-n oglinda

Sufletului sincer,

Care zace-adânc

În pieptul, omului ce simte

O căldură ce emană,

Dragoste afară

Și nu ură,

Judecată și minciună.

De am sta

Un pic mai mult,

Șușotind cu tine dragă,

Am vedea o zi mai lungă

Și-am fi sinceri,

Când alt suflet ne atinge,

Lin, dar cum,

N-o poate face altul.