Un troc cu zeii

Mă duc să mă arunc de jos în sus

Să mă apropii de eternul cer,

Spre veșnicie să călătoresc,

Să-mi las jos pe pământ arama

Ce-am strâns-o,

Ani de-a rândul printre oameni.

Un troc cu zeii mi-am propus,

Să le arăt un pic din iad

Iar ei să îmi arate raiul,

Căci multe se tot spune despre cer,

Că-i plin de fericire și speranță.

Ah! Suflet pământesc meschin și singur,

Nu mai spera un zeu să fii în rai

Căci tot din iad ajuns-au dânșii,

Doar Hades a rămas în urmă

Să curețe mizeria ce au lăsat-o-n urmă

Cei din Olimp și sus de pe Sinai.

M-aș arăta cât pot de gol în public

Să râdă toți ce vor amuzament,

Să plângă toți cei care cred în rai

Să urle cei ce ard în iad,

Până când zboară cei ce au rămas,

Spre o planetă amărâtă.

Nu m-au lăsat să le arăt,

Ce poate infernul pentru ei,

Căci zeii nu-s decât dacă tu crezi

În metafizic ori în Dumnezeu,

Și-ți dau târcoale când ești slab.

Așa că am ales să mă întorc,

Eterul să îl las în spate

Și printre oameni să trăiesc.