Poezia 61 · 20 aprilie 2025
Dragă mamă,
Într-o pădure de cristal
M-am rătăcit printre copaci,
Lovit în ochi de strălucire
Am fost orbit de nemurire.
Privind în gol fără să văd
În gând, am început să caut,
Un spațiu sigur pentru suflet
Să îți arăt că nu sunt rău.
Mi-ai apărut direct în față
Ai zis că viața e-o povață,
Și mama nu e decât una
Un ghid, un felinar pe mare.
Copii, mi-ai spus că pot mulți,
Părinții sunt doar doi cu noi,
Ești mama care luminează,
Și mai e tata care corectează.
Închis-am ochii alergând,
Am început să văd prin tine,
O lume nouă minunată
Un Univers fără păcat.
Trezit din somnul meu ciudat
C-o voce lină și suavă,
Mi-ai spus că-i timpul de plecare
În lume să mă regăsesc.
Mă voi întoarce pe la tine
Atât în gând, cât și-n ogradă,
Căci doar o mamă am pe lume
Și te iubesc pân’ la sfârșit!
