Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 62 · 20 aprilie 2025

Dragă soră mare,

O genă de citit era în mine

Pe care tu de mult o foloseai,

Am admirat cum savurai

Atunci când în lectură te-afundai.

Mă tot uitam peste cuvinte

Și încercam să le-nțeleg,

Vorbeam dar nu citeam,

Povești, eu mai degrabă inventam.

Papucii ți-am purtat din clasa-ntâi,

Am învățat cu-aceeași creață,

Apoi pe Spiru l-am urmat

Deoarece m-ai inspirat.

Curajul, de la tine l-am furat,

Priveam cât de ușor te exprimai,

Și cât de bine conversai

Cu mulți străini te conectai.

Târziu am început și eu

Lectura să o stăpânesc,

Cu bicicleta parcă pedalam

În urma ta veneam din nou.

A fost o carte și-ncă-o carte,

O pagină, și altă pagină

Ce m-au împins ușor în vest,

Când tu te îndreptai spre est.

Am încercat să mă întorc,

Să vin și eu pe drumul tău

Am tot vâslit spre răsărit,

Dar marea mă-mpingea către apus.

Acum sunt mare filosof,

Nu sunt cine ai vrut să fiu,

Dar vreau să știi mereu că eu,

Sunt mândru soră că îmi ești.