Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 6 · 24 ianuarie 2022

Clipa de acum

Eu mi-am dorit ca veșnic să trăiesc,

Dar făr să știu ce-nseamnă veșnicia,

Și nici măcar dorința nu mi-o-nțelegeam.

E viața mea perfectă fără de necaz?

Ea nu era, și totuși eu de moarte tot fugeam.

Acum, eu veșnicia am găsit,

Ea nu e cât o viață de imperiu,

Și nici măcar cât e un om pe-acest pământ,

Ci veșnic știu cum să trăiesc,

Mereu în clipa de acum.

Eu mor și mă renasc neîncetat,

Căci ăsta e secretul vieții,

Să fii tu gata să dispari,

Atunci când expirația se-ncheie.

Eu când inspir, mă nasc din nou,

Și nu pot ști ce mai urmează,

De ce contează?

Asta-i tot, inspiră și expiră,

Acolo este veșnicia.