Poezia 7 · 28 februarie 2022
Spun ce spun și tu n-auzi!
Las pe alții să vorbească
Dacă-acesta se deschide,
Spune-i tu ce ai de spus,
Nu ca să te afli-ntreabă
Ci când este adevărul-n joc.
Dar de el nu se deschide,
Taci și caută-ți ieșirea,
Dacă simți că bate câmpii,
Sau că el doar se repetă.
De vorbit cu toții vor,
Totuși, câți vor să asculte?
Lasă, nu fi vorbitor,
Că-i mai bine-ascultător.
Spui, că vrei sa le expui
Adevărul gol goluț?
Asta, nimeni nu mai vrea,
Nu le pasă lor de alții,
Vocea vor să și-o asculte,
Să repete doar ce știu,
Alții, n-au loc să-i învețe.
Oh, de-am ști noi că nu știm
Mai nimic față de alții,
Lumea, nu e de-nțeles,
Ea se schimbă permanent.
Hai să nu ne repetăm,
Și mai bine să tăcem,
De la alții să-nvățăm,
Cum să fim și cum să nu.
Dăruiește-te la alții,
Ăsta este rolul tău.
