Lucian Andrei Filip
← caiet

Poezia 7 · 28 februarie 2022

Spun ce spun și tu n-auzi!

Las pe alții să vorbească

Dacă-acesta se deschide,

Spune-i tu ce ai de spus,

Nu ca să te afli-ntreabă

Ci când este adevărul-n joc.

Dar de el nu se deschide,

Taci și caută-ți ieșirea,

Dacă simți că bate câmpii,

Sau că el doar se repetă.

De vorbit cu toții vor,

Totuși, câți vor să asculte?

Lasă, nu fi vorbitor,

Că-i mai bine-ascultător.

Spui, că vrei sa le expui

Adevărul gol goluț?

Asta, nimeni nu mai vrea,

Nu le pasă lor de alții,

Vocea vor să și-o asculte,

Să repete doar ce știu,

Alții, n-au loc să-i învețe.

Oh, de-am ști noi că nu știm

Mai nimic față de alții,

Lumea, nu e de-nțeles,

Ea se schimbă permanent.

Hai să nu ne repetăm,

Și mai bine să tăcem,

De la alții să-nvățăm,

Cum să fim și cum să nu.

Dăruiește-te la alții,

Ăsta este rolul tău.