Cărăbușul kamikaze

Aud un zgomot mic

Cât o gânganie,

Privesc în jur

Și-l văd cum se izbește-n geam

Un cărăbuș

Ce pare că e tânăr.

Poc poc,

Se-aude iar în geam.

Acum privesc.

Aleg să îl ajut,

Să zboare-n libertate.

Cu mâna îl ridic

De cum îl văd pe jos.

Cu grijă mare

Ca să nu-l strivesc,

De pe balcon,

Eu lumea vreau să i-o arăt.

Poc poc,

Se-aude ușa când deschid.

Acum îl simt.

Din scurta închisoare

Ce-i făcui,

Deschid încet

Eu pumnul spre apus

Și-aștept să zboare-n sus

Spre cer,

Sau jos, către copaci.

Poc poc,

Sud din nou.

Acum gândesc.

Nu a zburat

Cum de-altfel aș fi vrut,

Ci a căzut,

Ca pietricica în fântână

De parcă scopul lui era betonul,

Nu cerul, ori copacul

Ce am ales destinul să-i fie.

Poc poc,

Se-aude iar în geam,

Acum ce fac?