Nașterea gândurilor

Apare-un gând,

Pe-un neuron

Ce vrea să doarmă.

Aud cum strigă:

“Sinapsele se conectează între ele!”

Îmi zboară mintea,

Spre marea

Gândurilor veșnice.

Înot prin spațiu,

Cărat de valurile minții.

Se face noaptea,

O liniște, se lasă peste creier.

Și totuși,

Un zumzet lin

Începe să îmi dea târcoale.

Încep s-ascult,

Un gând,

Aduce un nou gând,

Încet, vibrația din craniu,

Devine-un dans tribal în jur de foc.

Acum gândesc,

Sinapsele se țin de mână,

Ușor, vibrează tot mai rar,

Până când eu,

Dispar de tot.

Mă-ntorc din spațiu,

Privesc în jur și doar ascult,

Conceptele devin cuvinte,

O întrebare,

S-a născut în minte.

Am început să fiu,

Privesc cum gândurile zboară prin eter,

Oricât de tare m-aș apropia,

Eu văd cum gânduri mici

Formează gânduri mari.

Acum, mă poartă Universul

Chiar prin vid.

Din dinți,

Cu mai scrâșnesc,

De parcă, vreau pe cineva să bat.

Mă uit, la lanțurile mele.

Cu cât mai mult

Mă leagă lumea,

Cu tot atât

Îmi crește mintea.

Respir adânc,

Am apărut din nou pe hartă

În somn cobor,

Și visul

Mă cuprinde.