Suferință grea în lume eu găsesc

De ce natură m-ai adus aici,

Să văd doar suferință-n lume?

Nu e mai bine ignorant,

Și-nconjurat de griji meschine?

Oh! Viață fără milă!

Îți bați tu joc de-ai tăi copii,

Doar pentru scopul tău cel mare,

Dorința veșnic de-a trăi!

De cel ce reușește să îți vadă,

Care e scopul tău măreț,

Legat rămâne, dar măcar el vede,

Că alții sunt mai mizerabili,

Aceștia merg cu ochii-nchiși,

Ei cad, dar se ridică,

Pentru că viața-npinge de la spate,

Îndeplinește-ți scopul! Nu ceda!

De-n suferință tre ca să trăiești,

Ce mai contează pentru-n scop măreț?

Naturii chiar nu-i pasă,

De unul singur printre mulți,

De aceea, haide, fii tu liber,

Dorințele te fac un sclav!

Nu ai un scop în astă lume,

Decât să fii, aici, acum!

Atât tu trebuie să faci,

Observă, simte, dar nu suferi,

Eliberează-te de toate,

Trăiește clipa cât o ai!

Tu ești nimic, și totuși totul!

Dar dacă este să alegi,

Nimicul este cel mai bun.

Dispari, de lume rupe-te acum,

Căci lumea nu e pentru tine,

Ci lumea este-n sinea ta!