Suferință grea în lume eu găsesc

De ce, natură, m-ai adus aici,

Să văd doar suferință-n lume?

Nu e mai bine ignorant

Și-nconjurat de griji meschine?

Oh! Viață fără milă!

Îți bați tu joc de-ai tăi copii,

Doar pentru scopul tău cel mare,

Dorința, veșnic de-a trăi?

De cel ce reușește să îți vadă,

Care e scopul tău măreț,

Legat rămâne, dar măcar vede,

Că alții sunt mai mizerabili,

Aceștia merg cu ochii-nchiși,

Ei cad, dar se ridică,

Pentru că viața-mpinge de la spate,

Îndeplinește-ți scopul! Nu ceda!

De-n suferință tre' ca să trăiești,

Ce mai contează pentru-n scop măreț?

Naturii chiar nu-i pasă,

De unul singur printre mulți,

De aceea, haide, fii tu liber,

Dorințele te fac un sclav!

Nu ai un scop în astă lume,

Decât să fii aici și-acum!

Atât tu trebuie să faci,

Observă, simte, dar nu suferi,

Eliberează-te de toate,

Trăiește clipa cât o ai!

Tu ești nimic și totuși totul!

Dar dacă este să alegi,

Nimicul este cel mai bun.

Dispari, de lume rupe-te acum,

Căci lumea nu e pentru tine,

Ci lumea este-n sinea ta!