Lucian Andrei Filip

Mill

Despre guvernarea reprezentativă

1861

John Stuart Mill

Despre guvernarea reprezentativă

Mill examinează formele de guvernare nu ca scheme abstracte, ci ca instrumente — judecate după capacitatea lor de a forma cetățeni capabili. Cea mai bună guvernare este aceea care educă, nu doar administrează. Un manifest liberal al democrației deliberative.

lectură încheiată
07.05.2025
citate în arhivă
99

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

99 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Formele de guvernare sunt asimilate tuturor celorlalte mijloace care servesc la realizarea obiectivelor omenești.”
    p. 11
  2. „Formele de guvernare nu pot fi întocmite prin planificare premeditată. Ele ‘nu se fac, ci cresc’. Treabă noastră în ceea ce le privește este, ca și în cazul celorlalte realități ale universului, să ne familiarizăm cu proprietățile lor naturale și să ne adaptăm la ele.”
    p. 12
  3. „…un popor care nu va coopera activ cu legea și cu autoritățile publice pentru reprimarea răufăcătorilor este potrivit doar pentru libertate limitată și condiționată.”
    p. 17
  4. „Oamenii sunt mai ușor de convins să facă — și fac cu mai multă ușurință — ceea ce sunt deja obișnuiți să facă; însă oamenii învață și lucruri noi. Familiaritatea este de mare ajutor; dar stăruința îndelungată într-o idee o va face familiară chiar dacă la început a fost străină.”
    p. 21
  5. „În politică, la fel ca în mecanică, puterea care ține motorul pornit trebuie căutată în afara mașinăriei.”
    p. 23
  6. „Un om care are o convingere constituie o putere socială egală cu aceea a nouăzeci și nouă de oameni care au doar interese.”
    p. 25
  7. „Modul în care acționează oamenii este determinat de ceea ce gândesc…”
  8. „…influența guvernării asupra bunăstării societății nu poate fi gândită sau evaluată decât în raport cu interesele umanității în întregul lor.”
    p. 30
  9. „Dacă există ceva cert în treburile omenești este că achizițiile valoroase pot fi păstrate numai prin perpetuarea acelor energii prin care au fost obținute. Lucrurile lăsate în voia lor se degradează inevitabil. Aceia pe care succesul îi face să-și relaxeze obiceiurile prevederii chibzuinței, precum și disponibilitatea de a înfrunta dificultățile rareori își păstrează pentru multă vreme șansele la înălțime. Trăsătura mentală care pare a fi dedicată exclusiv progresului și care reprezintă nivelul cel mai înalt al tendințelor progresiste este Originalitatea, sau Invenția.”
    p. 34
  10. „O înăbușire eficientă a fărădelegii inhibă și dispozițiile care tind către fărădelege, iar aceasta înseamnă Progres într-un sens ceva mai înalt.”
    p. 35
  11. „O modalitate de colectare a taxelor care să nu îngrădească industria sau să interfereze în mod inutil cu libertatea cetățenilor promovează nu doar conservarea ci și creșterea bogăției naționale, încurajând totodată o utilizare mai activă a facultăților individuale.”
    p. 36
  12. „…în timp ce dobândim sau ne străduim să dobândim un anumit tip de bine, putem să pierdem teren în ceea ce privește alte tipuri; astfel, este posibil ca bogăția să progreseze, în vreme ce virtutea se deteriorează.”
    p. 37
  13. „…cea mai bună guvernare este aceea care contribuie în cea mai mare măsură la Progres.”
    p. 37
  14. „Dacă ne străduim să obținem mai multe bogății, prima și cea mai importantă regulă ar trebui să fie aceea de a nu ne risipi fără rost mijloacele existente.”
    p. 38
  15. „…tendința naturală a oamenilor și a lucrurilor lor este să degenereze…”
    p. 38
  16. „Ce eficacitate mai au regulile de procedură în asigurarea țelurilor justiției dacă standardul moral al oamenilor este de asemenea natură încât în general martorii mint, iar judecătorii și subordonații lor iau mită?”
    p. 41
  17. „Ori de câte ori dispoziția generală a oamenilor este de așa natură încât fiecare individ își vede doar de interesele sale egoiste și nu zăbovește asupra părții sale de interes general, nici nu se preocupă de ea, buna guvernare este imposibilă.”
    p. 42
  18. „O guvernare trebuie judecată în funcție de acțiunea ei asupra oamenilor și asupra lucrurilor, în funcție de ceea ce face din cetățeni și cu aceștia, în funcție de tendința ei de a-i face pe oamenii înșiși mai buni sau mai răi și în funcție de cât sunt de bune sau de rele acțiunile pe care le face pentru ei și prin intermediul lor.”
    p. 46
  19. „…în căutarea binelui dorit, binele deja existent trebuie prejudiciat pe cât de puțin posibil — sau deloc.”
    p. 54
  20. „Lasă pe cineva să nu aibă nimic de făcut pentru țara sa, și acestuia nu-i va păsa de ea.”
    p. 62
  21. „…orice educație care are drept scot să facă din ființele umane altceva decât niște mecanisme le face pe termen lung să revendice controlul asupra propriilor acțiuni.”
    p. 67
  22. „Nu este deloc greu să arătăm că cea mai bună formă de guvernare care poate fi concepută este aceea în care suveranitatea — sau puterea supremă care decide în ultimă instanță — este atribuită întregii comunități în ansamblul ei; fiecare cetățean nu doar că are un cuvânt de spus în exercitarea acestei suveranități supreme, ci este chemat, cel puțin ocazional, să ia parte efectiv la guvernare prin exercitarea personală a unei funcții publice, locală sau centrală.”
  23. „…fiecare persoană își este singurul paznic de încredere al propriilor drepturi și interese…”
    p. 69
  24. „Testul gândirii reale și viguroase, al gândirii care stabilește adevăruri în loc să viseze, constă în aplicarea ei cu succes în practică.”
    p. 75
  25. „Caracterul care contribuie la îmbunătățirea vieții umane este acela care se luptă cu forțele și cu tendințele naturale, iar nu acela care se lasă în voia lor.”
  26. „Omul nu se gândește niciodată la vreun interes colectiv, la vreun obiectiv care să fie urmat împreună cu ceilalți, ci doar în concurență cu ei și în oarecare măsură în detrimentul lor.”
    p. 84
  27. „Prin guvernare reprezentativă înțelegem că întregul popor sau anumite părți numeroase ale acestuia își exercită prin intermediul unor deputați periodic aleși de el însuși puterea supremă de control, care în orice constituție trebuie să-i revină cuiva.”
    p. 105
  28. „…un om de stat mare este acela care știe când să se îndepărteze de tradiții și când să adere la ele.”
    p. 112
  29. „…acela care are cea mai mare putere este tot mai tentat să abuzeze de ea.”
  30. „…fiecare ceas petrecut în discuții este un ceas luat din timpul cuvenit muncii efective.”
    p. 126
  31. „Imperfecțiunile oricărei forme de guvernare pot fi ori pozitive, ori negative. Forma este deficitară dacă nu concentrează în mâinile autorității suficientă putere încât să îndeplinească funcțiile indispensabile guvernării sau dacă nu dezvoltă suficient, prin exercițiu, aptitudinile active și sentimentele sociale ale cetățenilor individuali.”
    p. 129
  32. „Boala care afectează guvernările birocratice și de care acestea mor de obicei este rutina.”
    p. 136
  33. „În toate treburile omenești este necesar ca influențele să se afle în conflict, astfel încât să-și mențină reciproc vitalitatea și eficiența, chiar și pentru utilizarea proprie.”
    p. 137
  34. „Nu se poate realiza niciun progres în obținerea unei democrații competente dacă democrația nu este dispusă să lase munca ce necesită competență în seama celor competenți. O democrație are multe de făcut pentru a-și asigura un nivel de competență intelectuală care să fi suficient pentru sarcina care îi revine, aceea de supraveghere și control.”
    p. 139
  35. „Bogățiile acumulate, precum și activitatea și energia mentală produse de veacuri de libertate au dăinuit spre folosul celei dintâi generații de sclavi.”
    p. 144
  36. „Omul crează motivația nu motivația pe om.”
    Coleridge
  37. „Ceea ce este în interesul unui om să facă sau să nu facă depinde nu atât de circumstanțe exterioare, cât de tipul de om cu care avem de-a face. Dacă vrei să știi care este de fapt interesul unui om, trebuie să știi care este în mod obișnuit conformația lui sentimentală și mentală. Orice om arare două tipuri de interese: interese de care îi pasă și interese de care nu-i pasă.”
    p. 145
  38. „În general, un om căruia îi pasă de alți oameni, de țara sa ori de omenire este un om mai fericit decât unul căruia nu-i pasă.”
    p. 146
  39. „Guvernările trebuie adaptate la ființele umane așa cum sunt sau așa cum pot ele să devină în viitorul apropiat.”
    p. 147
  40. „Doar obișnuința și asocierile uzuale de idei pot face ca o ființă rezonabilă să se împace cu nedreptatea gratuită.”
    p. 155
  41. „Nu există vot egal acolo unde un individ nu contează la fel de mult ca oricare alt individ din comunitate.”
    p. 156
  42. „Cel mai bun test pentru un principiu este să-l aplici unor cazuri extreme.”
    p. 156
  43. „Mulțimea are adesea un adevărat instinct cu ajutorul căruia recunoaște un om capabil atunci când acesta are posibilitatea de a-și etala capacitățile în fața ei în condiții corecte.”
    p. 171
  44. „Progresul uman este un produs al multor factori, și nicio putere care s-a constituit vreodată în sânul umanității nu îi include pe toți; chiar și cea mai benefică putere conține în sine doar unele dintre condițiile binelui, iar cele rămase trebuie obținute dintr-o altă sursă pentru ca progresul să continue.”
  45. „Orice prejudecată, de orice fel, va fi insurmontabilă dacă aceia care nu o împărtășesc ei înșiși se ploconesc, îi dau apă la moară și o acceptă ca pe o lege a naturii.”
    p. 178
  46. „Elementele disparate se află întodeauna în dezavantaj față de grupările organizate.”
    p. 181
  47. „În America, alegătorii votează pentru lista partidului deoarece alegerile se câștigă printr-o majoritate simplă, iar un vot dat cuiva care în mod sigur nu va obține majoritatea este un vot pierdut.”
    p. 182
  48. „Este interesat de urmărit cum linia comună de argumente în apărarea sistemelor existențe își schimbă direcția în funcție de natura atacului îndreptat asupra acestora.”
    p. 184
  49. „Este o nedreptate personală să refuzi dreptul cuiva, altfel decât pentru prevenirea unor rele mai mari, privilegiul elementar de a-și avea vocea luată în calcul atunci când se decid afaceri în care el are același interes ca și alții.”
    p. 194
  50. „N-ar trebui să existe niciun paria într-o națiune matură și civilizată, nicio persoană privată de vot altfel decât din cauza propriilor deficiențe. Orice om este degradat, fie că-și dă seama sau nu, atunci când altcineva, fără să-l consulte, își arogă puterea nelimitată de a-i hotărî destinul.”
    p. 194
  51. „Consider că este o chestiune de principiu ca acela care primește ajutor parohial să fie în mod obligatoriu lipsit de dreptul de a vota. Acela care nu poate să-și asigure traiul prin propria muncă nu poate pretinde privilegiul de a se servi de banii altora.”
    p. 198
  52. „Oricine are dreptul să se simtă insultat atunci când este socotit un nimeni și considerat ca de neluat în seamă. Însă numai un nebun și doar un nebun de un anume tip — se simte ofensat de faptul că există oameni ale căror opinii (și chiar dorințe) sunt îndreptățite să primească o mai mare considersție decât a sa.”
    p. 202
  53. „Aceia care posedă supremația absolută, fie ei unul singur, puțini sau mulți, nu mai au nevoie de armele rațiunii: ei își pot face simplă voință să prevaleze. Iar aceia cărora nu li se poate opune rezistență sunt de regulă mult prea satisfăcuți cu propriile opinii ca să fie dispuși să și le schimbe sau să îl asculte cu răbdare pe acela care le spune că greșesc. Poziția care oferă cel mai puternic imbold pentru dezvoltarea inteligenței este aceea a ridicării către putere, nu aceea a puterii deja dobândite; iar dintre toate pozițiile de echilibru, temporare sau permanente, din ascensiunea către putere, aceia care dezvoltă cele mai bune și mai înalte calități le aparține acelora care sunt suficienți de puternici pentru a face ca rațiunea să prevaleze, dar nu suficient de puternici pentru a prevala împotriva rațiunii.”
    p. 211
  54. „Este un câștig pentru ființele umane să li se scoată lanțurile, chiar dacă ele nu doresc să meargă.”
    p. 213
  55. „Dă-i femeii un vot, iar politica va deveni și pentru ea o chestiune de onoare.”
  56. „Spiritul votului secret — interpretarea care se poate naște în mintea unui alegător — este că sufragiul i se dă pentru el însuși, pentru uzul și folosul său personal, și nu ca o îndatorire publică; căci, dacă este într-adevăr o îndatorire, dacă publicul are un drept asupra votului său, nu este el îndreptățit să-l și cunoască?”
    p. 227
  57. „Nimic nu te face mai ferm decât acțiunea împotriva presiunii din afară.”
  58. „Interesul unui om constă în acel ceva de care este el interesat. Orice om arare tot atâta interese câte sentimente, preferințe și aversiuni, fie egoiste, fie de o natură mai nobilă.”
    p. 241
  59. „Un mare număr de alegători vor avea două seturi de preferințe: unele bazate pe considerente private, iar altele pe considerente publice. Oamenii sunt dornici să-și arate cea mai bună latură a caracterului lor — chiar și celor care nu sunt mai buni decât ei înșiși.”
    p. 241
  60. „Votantului căruia nu-i pasă suficient de mult de alegeri încât să meargă la vot este exact genul de om care, dacă poate vota fără această mică bătaie de cap, își va da votul primei persoane care i-l cere sau și-l va da pe considerentele cele mai neînsemnate sau mai frivole.”
    p. 244
  61. „Oamenii nu sunt dispuși să plătească mari sume de bani pentru a fi lăsați să îndeplinească o sarcină laborioasă.”
    p. 248
  62. „Grupurilor nu le pasă atât de mult de diferența dintre un lingușitor și altul încât să ajunsă să facă cheltuieli pentru a-l întreține numai ca să fie măguliți de acel individ anume.”
    p. 252
  63. „Puterile superioare ale minții și studiul profund nu sunt de niciun folos dacă nu conduc uneori o persoană la concluzii diferite de acel nu a la care se ajunge prin puterile obișnuite ale minții și în lipsa studiului.”
    p. 261
  64. „Există un tip mental care consideră că nimeni nu îi este superior — oameni care cred că opinia niciunei alte persoane nu este mult mai bună decât cea proprie și nici pe departe la fel de bună ca cea împărtășită de o sută sau o mie de persoane care gândesc la fel ca ei.”
    p. 265
  65. „Democrație nu este favorabilă atitudinii reverențioase.”
    p. 265
  66. „Susțin că este atât de important ca instituțiile țării să valideze opiniile persoanelor dintr-o clasă mai educată ca fiind îndreptățite la o mai mare pondere decât opiniile aparținând celor mai puțin educați; și ar mai trebui să susțin, indiferent de consecințele politice directe, că votul plural trebue conferit superiorității atestate a educației, fie și doar pentru a da tonul opiniei publice.”
  67. „Respectul pentru superioritatea intelectuală nu trebuie să meargă până la autonihilare, până la renunțarea la orice opinie personală.”
    p. 268
  68. „Un om cu conștiință și aptitudini recunoscute ar trebui să insiste asupra deplinei libertăți de a acționa așa cum judecă el că este cel mai bine, iar orice alte condiții nu ar trebui să consimtă să-și aducă serviciile.”
    p. 269
  69. „Un popor nu poate fi bine guvernant împotriva ideilor sale elementare cu privire la ce este drept, chiar dacă acestea pot fi greșite în anumite privințe. O apreciere corectă a relației care ar trebui să existe între guvernanți nu presupune ca alegătorii să consimtă să fie reprezentați de cineva care intenționează să-i guverneze împotriva convingerilor lor fundamentale.”
    p. 270
  70. „Este important ca în chestiunile majore nicio adunare de oameni să nu poată nici măcar temporar să facă să prevaleze propriul sic volo fără a cere consimțământul altcuiva.”
    p. 277
  71. „Una dintre cerințele indispensabile în cel mai mare grad în dirijarea practică a chestiunilor politice, îndeosebi în administrarea instituțiilor libere, este concilierea: disponibilitatea de a face compromisuri, de a le face unele concesii oponenților și de a face ca măsurile bune cât sunt adoptate să fie cât mai puțin neplăcute pentru cei cu un punct de vedere opus;“ —277 “O adunare care nu se bazează pe o mare forță din țară este ineficientă împotriva uneia care se bucură de o astfel de susținere.”
    p. 278
  72. „Când o parte este mai slabă prin comparație cu cealaltă, modalitatea de a o face mai eficientă nu este de a le pune pe cele două față-n față, în câmp deschis, cu toate forțele adunate una împotriva celeilalte. O astfel de tactică ar conduce la înfrângerea totală a părții mai puțin puternice. Ea poate acționa cu folos nu ținându-se la distanță și silindu-i pe toți să se declare fie cu ea, fie împotriva ei, ci luând o poziție care să fie mai degrabă de partea celor mulți, mai degrabă decât în opoziție cu aceștia, și atrăgând de partea sa elementele care i-ar putea fi aliate într-o chestiune sau alta; nu manifestându-se ca un organism ostil, ceea ce ar provoca o alianță generală împotriva ei, ci funcționând ca un element dintr-un amestec, difuzându-și fermentul și făcând adeseori, prin adăugarea influenței sale, mai puternică partea care altminteri ar fi fost mai slabă.”
    p. 278
  73. „Deficiențele unei adunări democratice care reprezintă masele largi de cetățeni sunt deficiențele maselor înseși: lipsa de instruire și de cunoaștere.”
    p. 281
  74. „experiența ne învață că înțelepciunea stă în numărul consilierilor și că un singur om rareori judecă drept chiar și cu privire la propriile interese, cu atât mai puțin cu privire la cele publice, atunci când nu se folosește de regulă decât de cunoașterea sa proprie sau de aceea a unui singur sfătuitor.”
    p. 290
  75. „Ceea ce au de făcut alegătorii nu este să acorde un lucru la care are dreptul fiecare candidat, nici să evalueze meritele generale ale celor aflați în competiție, ci să declare cărui candidat îi acordă cea mai multă încredere personală sau care le reprezintă cel mai bine convingerile politice.”
    p. 301
  76. „Îngăduința arătată într-un caz atrage după sine pretenția de a arăta îngăduință și în altele, lucru căruia, repetându-se, este tot mai dificil să i te împotrivești. Rând pe rând, fiecare caz devine un precedent pentru altele, până ce standardul pentru trecerea examenului este coborât treptat până la ceva aproape derizoriu.”
    p. 305
  77. „Acolo unde nu există nicio motivație pentru a depăși un anumit minimum, minimumul devine maximum, iar practica generalizată ajunge aceea de a nu ținti la mai mult.”
    p. 306
  78. „Oamenii au păreri foarte diferite cu privire la tipul de cunoștințe care sunt folositoare.”
    p. 308
  79. „Nimic nu-i va mulțumi pe critici în afară de accesul liber al ignoranței totale.”
    p. 309
  80. „O persoană inteligentă deprinde orice lucru mai repede decât una stupidă.”
  81. „Diviziunea muncii nu presupune fragmentarea fiecărei chestiuni în frânturi minuscule, ci strângerea laolaltă a operațiunilor care pot fi îndeplinite de aceleași persoane și divizarea acelora care pot fi îndeplinite mai bine de persoane diferite.”
    p. 321
  82. „Tipuri diferite de afaceri locale pot avea nevoie de arii de reprezentare diferite.”
    p. 324
  83. „Securitatea persoanei și a proprietății, precum egalitatea indivizilor în fața justiției constituie nevoile primare ale societății și scopurile de primă mărime ale guvernării.”
    p. 328
  84. „Puterea poate fi localizată, dar cunoașterea, pentru a fi cu adevărat folositoare, trebuie să fie centralizată – trebuie să existe undeva un nucleu în care să se strângă laolaltă toate razele ei disparate, astfel încât licăririle fragmentate și impure de aiurea să poată găsi acolo ceea ce le este necesar pentru a se întregi și purifica.”
    p. 332
  85. „În mod natural, legile însele vor deveni pedepsele și vor stabili modul de aplicare a lor.”
    p. 333
  86. „Numai o educație de proastă calitate poate să însoțească ignoranța cu ignoranța și să le lase, dacă le pasă de cunoaștere, să o caute singure pe bâjbâite, iar dacă nu le pasă, să se descurce fără ea. Ceea ce ne trebuie nouă sunt mijloacele care să determine ignoranța să devină conștientă de ea însăși și să poată profita de cunoaștere, care să obișnuiască mințile blocate în rutină să perceapă valoarea principiilor și să acționeze pe baza lor, să le învețe să compare între ele diferitele moduri de-a acționa să învețe să îl aleagă pe cel mai bun. Când vrem să avem o școală bună, nu-l eliminăm pe profesor.”
  87. „Se poate spune că o parte a omenirii constituie o naționalitate atunci când oamenii respectivi sunt uniți laolaltă prin simpatii comune care nu există între ei și alți oameni și care îi fac să fie mai dispuși să coopereze între ei decât cu alții, să dorească o guvernare comună care să fie asigurată exclusiv de ei înșiși sau de o parte din ei.”
    p. 337
  88. „în general sentimentul național este cu atât mai slab cu cât lipsesc mai multe dintre cauzele care contribuie la el”
    p. 338
  89. „Acolo unde se manifesta un sentiment al naționalității, indiferent de amploarea acestuia, există o rațiune prima facie pentru care oamenii de aceeași naționalitate să se unească sub aceeași guvernare, una care să fie doar a lor.”
  90. „Instituțiile libere reprezintă aproape o imposibilitate într-o țară constituită din naționalități diferite, în rândul unor oameni lipsiți de sentimentul unității, mai ales dacă vorbesc și citesc în limbi diferite, nu poate exista o opinie publică solidară, necesară pentru funcționarea guvernării reprezentative.”
    p. 339
  91. „Pentru toți ceilalți oameni, străinii sunt niște simpli necunoscuți; pentru soldat, ei sunt oamenii împotriva cărora poate fi mobilizat în termen de o săptămână să lupte pe viață și pe moarte.”
    p. 340
  92. „O armată compusă din oameni de naționalități diferite nu are alt patriotism decât devotamentul față de steag. Astfel de armate au fost călăii libertății pe tot parcursul istoriei moderne.”
    p. 340
  93. „O condiție necesară pentru instituțiile libere este în general aceea ca granițele guvernărilor să coincidă în linii mari cu acelea ale națiunilor.”
    p. 342
  94. „Tot ceea ce tinde cu adevărat să amestece naționalitățile, să le contopească caracteristicile și particularitățile, reprezintă un câștig pentru rasa umană.”
    p. 344
  95. „Anexarea Greciei de către Macedonia a fost una dintre cele mai mari nenorociri care a lovit vreodată lumea, iar anexarea de către Rusia a oricăreia dintre principalele țări europene ar constitui o nenorocire tot atât de mare.”
    p. 345
  96. „Mulțimea tăcută nu obține niciun fel de apărare.”
    p. 386
  97. „Chiar și cu intenția sinceră de a selecta cel mai bun candidat, nu se poate conta o hazard pentru a furniza persoanele potrivite. Trebuie ca sistemul să fie gândit în așa fel încât să le formeze pe aceste persoane”
  98. „Un om care nu devine niciodată apt pentru o funcție mai importantă decât aceea de asistent ar trebui să rămână asistent toată viața, iar cei mai tineri decât el să fie promovați peste el.”
    p. 392
  99. „În materie de guvernare, ca și în alte domenii ale activității umane, aproape toate principiile care s-au dovedit trainice au fost mai întâi sugerate de observarea unui caz particular, în care legile generale ale naturii au acționat în împrejurimi noi sau neremarcate până atunci.”
    p. 395