Lucian Andrei Filip

Liiceanu

Nebunia de a gândi cu mintea ta

2024

Gabriel Liiceanu

Nebunia de a gândi cu mintea ta

Manifest pentru gândirea autonomă într-o lume care preferă confortul opiniilor împrumutate.

lectură încheiată
02.12.2025
citate în arhivă
33

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

33 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Cele mai nerezonabile lucruri devin cele mai rezonabile din pricina dereglării oamenilor.”
  2. „Supremul act de intimitate din istoria speciei noastre este legat de un act de gândire întors spre miracolul interiorului.”
    p. 14
  3. „Gândirea e așadar capitalul nostru de nemurire.”
    p. 35
  4. „Omul în schimb, când se sustrage lumii perturbatoare și nu intră încă în lumea somnului, înlocuiește somnolența cu veghea interiorității.”
    p. 42
  5. „În mod normal gândirea noastră alunecă continuu în toate direcțiile.”
    p. 53
  6. „Ce înseamnă a gândi? Înseamnă să te comporți în conformitate cu felul în care gândești.”
    p. 69
  7. „În general, lucrurile se termină prost când gânditorii intră în conflict cu o religie sau cu o ideologie dominantă.”
    p. 70
  8. „Cei mai mulți dintre noi înțeleg cu mintea altora, trăiesc după o stilistică de împrumut și se exprimă în formule moștenite.”
    p. 84
  9. „Avem un nou tezaur, fără să avem conștiința proporțiilor lui și, cu atât mai puțin, inventarul comorilor lui.”
    p. 101
  10. „Finalitatea culturii este așadar iluminarea minții proprii înțeleasă ca ieșire din minoratul gândirii: omul trebuie să se slujească de inteligența sa «fără a fi îndrumat de altul».”
    p. 107
  11. „Ceea ce a făcut natura din om este un lucru, iar ce-i rămâne omului de făcut cu natura sa e un cu totul altul.”
    p. 107
  12. „Cel care apelează la fondul cultural al omenirii nu o face pentru a purta prin lume cultura ca pe un ornament, ci pentru a intra într-un dialog înțelegător cu acele minți ale omenirii care îi dau o șansă sporită de a dezlega misterul trecerii sale pe acest pământ.”
    p. 110
  13. „Ce e al tău vine spre tine, uimindu-te și instruindu-te, în timp ce încerci să-i dai contur.”
    p. 114
  14. „Filosofia e mai mult decât cunoaștere, este leac și mântuire prin împlântarea spiritului în materia amorfă a evenimentelor vieții. Viața noastră, cu caruselul necontrolat al întâmplării, el poate, prin activarea unei voințe de creație, să devină materia primă a unei construcții care ne aparține și care poartă numele de «destin».”
    p. 116
  15. „Viața e generoasă cu fiecare dintre noi. Ne dă un timp cu care putem face ce vrem. Iar dacă nu vrem nimic, ne va trăi ea așa cum va crede de cuviință.”
    p. 118
  16. „Stăm de vorbă la voia întâmplării, mobilizându-ne minimal, fără curiozitatea de a coborî în problemele celuilalt sau de-a ne întreba dacă avem cu-adevărat ceva de spus. Cel mai adesea ne limităm să flecărim.”
    p. 124
  17. „În fiecare dintre noi trebuie să existe un scrâșnet existențial nevăzut, o încordare grațioasă a voinței înăuntrul unui proiect de viață.”
    p. 128
  18. „Nu poți gândi cu adevărat decât așezat în orizontul iubirii, pe linia unui interes pasionat pentru obiectul gândirii. Nu poți gândi temele vieții fără să fii îndrăgostit de viață.”
    p. 130
  19. „Nu înseamnă oare gândirea pe cont propriu tocmai imunitatea la orice deturnare a gândului propriu către gândirea de turmă?”
    p. 142
  20. „Prin însăși constituția ei, mulțimea nu poate niciodată să poarte o răspundere și nici nu poate, ca mulțime, să se căiască.”
    p. 145
  21. „Omul își pierde calitatea de om din clipa în care devine mulțime.”
    p. 146
  22. „O alegere de viață greșită poate șubrezi și dezminți gândirea celui mai mare gânditor, după cum poate schimonosi cel mai pur caracter.”
    p. 154
  23. „Avem de la natură aceeași capacitate de a gândi, dar nu neapărat și aceeași știință de a o folosi.”
    p. 179
  24. „Capacitatea de a merge o avem toți, dar de-aici nu rezultă că drumul pe care mergem e bun. Capacitatea de a gândi o avem cu toții egală, dar de aici nu rezultă că gândind ne aflăm de la sine pe drumul care ne duce spre adevăr.”
    p. 180
  25. „Ca și în cazul libertății, în care lupta se dă clipă de clipă pentru păstrarea ei, în cazul gândirii corecte lupta se dă clipă de clipă pentru rezistența la dereglările ei. Gândirea dereglată pe temeiuri afectiv-politice este ideologia.”
    p. 185
  26. „Un lanț al iubirii leagă — sau ar trebui să lege între ele — generațiile.”
    p. 196
  27. „Individul de elită nu este pretențiosul care se crede superior celorlalți, ci acela care este mai exigent cu sine decât cu alții…”
    José Ortega y Gasset
    p. 198
  28. „Marile Cărți sunt oferte concurente de viață.”
    p. 209
  29. „Cineva care, citind o carte mare, nu simte că aceasta îi schimbă așezarea de pe tabla de joc a vieții citește degeaba.”
    p. 209
  30. „Corectitudinea politică este refugiul intelectualilor de stânga care, în anii ‘90, s-au pomenit orfani odată cu prăbușirea comunismului. Ea este un surogat al ideologiei comuniste, forma ei «pașnică» de a constrânge și teroriza.”
    p. 217
  31. „Ca să se manifeste, orice libertate are nevoie de referința constrângerii.”
    p. 220
  32. „A te maturiza înseamnă a învăța dezvățul, a te dezbrăca în cele din urmă de uniforma unei pedagogii de grup.”
    p. 227
  33. „Confortabil este să-ți dai întâlnire cât mai rar cu necunoscutul din tine. Altminteri, judecata căreia i te vei supune va fi în mod fatal o «aspră judecată de sine».”
    p. 233