— arhiva de citate
Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.
13 fragmente · marginalia indică pagina
- 001
„Cu fiecare specie de limbă ce se stinge, se îngroapă, poate, un secret al rostirii. Iar dacă se vor stinge toate cu adevărat, o vor face în frumusețe.”
p. 12 - 002
„Un singur om îți lipsește și totul este pustiu.”
— Lamartine, L’isolement p. 19 - 003
„Omului îi lipsește ceva și, în pornirea lui doar individualistă, se leapădă de toate și se așază la rădăcina unui pom sau în neantul unui cilindru ce se învârtește. Apare cineva? Este de așteptat ceva? Dar nu vine nimeni și nu e nimic de așteptat. E absurd să crezi că totul nu e absurd. Și mai ales e ridicol să crezi că există sorți de fericire.”
p. 20 - 004
„Însemnătatea bunului de consumare se arată și crește pe măsură ce el lipsește; a celui de însumare, pe măsură ce apare. E chinuitor să-ți lipsească o înghițitură de apă; dar cât de mult înseamnă să o ai?”
p. 26 - 005
„Ceva teribil a venit peste omul de astăzi: viața a devenit suportabilă.”
p. 34 - 006
„O idee nu pierde când e împărtășită altora, ci câștigă.”
p. 38 - 007
„Știința nu e decât acolo unde este adevărul, fie el și unul provizoriu.”
p. 47 - 008
„Ideile timpului nostru sunt mai subtile decât profeții lor.”
p. 51 - 009
„Nu ne lămurim dacă reducem lucrurile la element, ci dacă le raportăm la sistem.”
p. 53 - 010
„Știm ce înseamnă «același» număr, dar nu știm încă ce este numărul! Iar tocmai acest lucru îl reprezintă actul de a învăța: să pleci nu atât de la ce știi, cât de la ce nu știai că știi.”
p. 54 - 011
„Atunci când ai multe lucruri de făcut, este bine să-ți iei o sarcină în plus, și atunci se întâmplă să-ți iasă și celelalte.”
p. 57 - 012
„Cine invocă hazardul sfârșește la necesitate. Și sfârșește la una proastă.”
p. 59 - 013
„E poate de-ajuns să crezi că sensul vieții este măcar să-ți pui problema sensului vieții, pentru ca altă necesitate a omului, cea întru cultură, să se ivească în lume.”
p. 66