Eminescu sau Gânduri despre Omul Deplin al Culturii Românești

„Desculți — uneori la propriu, ca în cazul folclorului și al câtorva mari figuri din trecut, dar de cele mai multe ori la figurat — sunt dintre cei care fac cultura mare. Ceilalți ‘bine-îmbrăcați’, o pun doar în ordine.”

„Întâi vine folclorul și întâi vine petrecerea culturii prin cugetul propriu...”

„Sufletul cuprinde în el și simțirea și gândirea întreagă a unui om...”

„Cultura nu mai este, pentru cei de astăzi, doar una de opere încheiate. E un element, este, într-un fel pe care îl vădește știința, a cincea după ‘ale lumii stihii patru’. Așa cum trăiesc viețuitoarele în apă sau în aer, omul trăiește în cultură.”

„Un poet mare nu crește numai din poezie, un filozof nu se formează numai cu istoria filozofiei, iar o conștiință de cultură nu e mare dacă nu este una a întregii culturi.”

„Om de spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toți și de toate. Om de geniu e cel care râde de el însuși. De aceea un geniu nu poate fi rău, pe când un om de spirit e întotdeauna rău.”

„Una e ce faci, alta e ce se face cu tine.”

„Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpânul nostru.”

„Oamenii învățați dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată cu o ușă de intrare și una de ieșire. Ideile streine intră printr-o ușă, trec prin întunericul sălii și ies prin cealaltă, indiferente, singure și reci… Capul unui om de talent e ca o sală iluminată, cu pereți și oglinzi. De afară vin ideile într-adevăr reci și indiferente — dar ce societate, ce petrecere găsesc!”

„Tot ce-i reușește, și chiar ce nu-i reușește omului, se obiectivează în câte un vis încremenit.”

„Adevărata avere proprie o are însă cineva la sine; iar acasă la dânsa, limba românească este o bună gospodină și are multe de toate.”

„Fără eu nu există timp, nu există spațiu, nu există Dumnezeu, fără ochi nu e lumină, fără auz nu e cântec — ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu.”

„Fiecare om e o-ntrebare pusă din nou spiritului Universului...”

„Trebuie să-ți dea, oricând în viață, un cutremur lăuntric, faptul de-a crede că ești poet.”

„Nu există poet mare care să nu fie și un mare om de cultură, unul al vredniciei, nu numai al învrednicirii.”

„Omul matur se preocupă de fapte, nu atât pentru că el ar avea mai puțin interes pentru teorie, cât pentru că a ajuns în măsură să citească, în aproape orice faptă, teorii.”

„Ciudățenia e că marginile vin din afară, pe când nemarginile dinăuntru. Dacă știi din afară o limbă, nu-i poți vedea decât marginile. De posibilitățile ei nesfârșite dai seama dinăuntru.”

„Înainte de a socoti un creator geniu, este bine să vezi ce anume a făcut el spre a fi unul sau ca să-și slujească geniul.”

„E ceva groaznic să vezi că marii autori sfârșesc prin a fi invocați pentru marile platitudini ori micile lor idiosincrasii.”

„Când idolatrizezi un autor, nu mai ai măsura lucrurilor. Și când izolezi câte un citat, îl proiectezi în absolut, fără să vrei.”

„De la un moment dat încolo, cultura este o chestiune de cantitate. Calitate am avut și avem destulă, în inteligență românească: n-am avut întotdeauna stăruință, cantitate. Geniul este 99% o chestiune de cantitate și acumulare, de muncă, așadar de instructaj al animalității superioare din om, pur și simplu. Un om de cultură care nu folosește firesc câteva limbi străine nu-și merită numele. Un om care n-a citit autori întregi, și nu simple cărți, n-a citit cu adevărat. Cine n-a acoperit câteva culturi, nu poate spune nimic adânc despre cultura sa.”

„Funcția operelor mari nu e de a fi doar contemplate. Este de a naște alte opere mari sau măcar de a modela omenescul din tine. Iar de nu, funcția operelor mari este de a te face să-ți ceri scuze că exiști.”

„Miturile leneșe pot să dispară, dacă le înlocuiesc prototipurile active.”

„Omul e cel mai mare instrument al naturii.”

„În corporalitate, viață și natură este de căutat totul.”

„Experiența nu greșește, doar judecata noastră asupră-i.”

„O singură universalitate în adânc îi e dată omului: deschiderea, pietatea față de tot.”

„În timp ce natura nu rezistă omului, firea, în toată modestia ei, îi rezistă.”

„Rațiunea știe despre legi, nu despre excepții.”

„Aspectele mici ale naturii sunt cele care au dus la știință, nu marile principii, nu legile decretate speculativ.”

„Adevărul istoric închide în el riscuri teribile: el poate desființa orice grandoare.”

„Omul nu e doar un pachet de spaime, cum vrea existențialismul de orice factură, este și un pachet de visuri.”

„Visul în om este la fel de puternic ca spaima, visul e poate răspunsul omului la spaimă.”

„‘Regele’ care se tânguie că e condamnat la moarte ar trebui condamnat la viață.”

„În orice om o lume își face încercarea.”

„O strângere de mână ține de un simbolism pe care l-am pierdut, un pas de dans e sortit să ne trimită din spațiul profan în alt spațiu, o lucrare este întotdeauna refacerea unui act de demiurgie și sărbătoarea este o strămutare în alt timp și altă așezare a omului.”

„Astfel încât întreaga succesiune a oamenilor, de-a lungul atâtor secole, trebuie considerată ca un singur om care subzistă mereu și care învață neîncetat... Cei pe care îi numim «anticii» erau, în realitate, cu adevărat noi în toate privințele.”

„Ce nu s-a făcut prin Eminescu? A apărut în lumea noastră un om care-a înțeles să fie om deplin. Cineva care n-a vroit să fie al doilea.”