Lucian Andrei Filip

Pleșu

Neliniști vechi și noi

2014

Andrei Pleșu

Neliniști vechi și noi

Eseuri despre intelectual, biserică, elite și boala publică a sloganului — diagnostic moderat al unei țări neașezate.

lectură încheiată
04.11.2025
citate în arhivă
33

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

33 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „A dori să ai o casă, o mașină și o poziție profesională onorabilă e normal. Toate sunt ‘scopuri’ plauzibile. Dar a le lua drept idealuri, a crede că rostul tău pe lume e să-ți multiplici, la infinit, averea, să faci baie în Dubai, să ai colecție de ceasuri scumpe și poșetuțe de firmă e a avea conturul mintal și sufletesc al unui cocalar…”
    p. 12
  2. „Intelectualul recoltează, depozitează și valorifică. Dominanta vieții lui e căutarea dezinteresată a adevărului, dublată de conștiința accesibilității lui dificile, sau imposibile.”
    p. 29
  3. „Cultura nu e un spațiu de bătaie. E un spațiu al întâlnirii, al prieteniei. Spațiul în care, cred, ne aflăm amândoi.”
    p. 39
  4. „Partidul politic nu e [în România] o construcție ideologică, ci o rețea de proiecte private și contacte utile.”
    p. 42
  5. „Acum suntem, chipurile, europeni, dar ne condamnăm singuri la marginalitate, prin lucrul prost făcut, sau făcut bine pe jumătate.”
    p. 56
  6. „E la fel de greu — și de iritant — să deosebești riguros între diferite grade de inteligență ca și între diferite grade de frumusețe.”
    p. 85
  7. „Până și ultimul prost visează să pară, măcar din când în când, inteligent.”
    p. 89
  8. „Există tot atâtea feluri de a fi proști pe cât de multe feluri de a fi „deștept” există. Subiectul e inepuizabil…”
    p. 92
  9. „O țară – orice țară – e în primejdie când dregătorii ei nu mai disting între esențial și neesențial, între semnificativ și nesemnificativ, între prioritar și secundar.”
    p. 103
  10. „Nu „Catedrala Neamului” e cheia eventualei noastre mântuiri, ci bunăstarea sufletească a credincioșilor și decența funcțională a preoțimii.”
    p. 107
  11. „Am ajuns să evacuăm din spațiul nostru de comunicare tot ce privește tulburarea noastră lăuntrică, zbaterea cotidiană, mereu nemărturisită, pe care suferințele, iubirile, spaimele noastre o întrețin mocnit, dincoace de cuvinte.”
    p. 112
  12. „Fericirea omenească nu poate fi decât o biată fericire, omul nu poate fi decât un biet om. Până și nefericirea lui nu e decât o biată nefericire.”
    p. 113
  13. „Orice act juridic care se respectă știe că vinovăția, ca și greșeala sunt mărimi variabile. Una e găinarul care-ți fură portofelul, alta e tâlharul care îți ia gâtul.”
    p. 158
  14. „Să fim gata să iertăm acolo unde există căință, și să recuperăm, din moștenirea oricărui individ, urma vizibilă a creativității sale, urmă în care nu se amestecă neapărat striurile impure ale unor opțiuni episodice.”
    p. 168
  15. „Trăim într-o vreme în care, cu cât ai mai puțină substanță, cu atât dispui de mijloace mai somptuoase. Tot soiul de nătărăi „isteți” se îmbogățesc peste măsură, tot soiul de combinagii rudimentari ajung să conducă țara.”
    p. 175
  16. „A nu fi nici-nici. Nu suntem nici destul de estici, nici destul de vestici. Trăim un permanent sindrom al neapartenenței. Suntem neașezați.”
    p. 201
  17. „Suntem acolo unde suntem. Dar măcar putem spera să devenim, încet, consubstanțiali cu ținta pe care ne-o alegem.”
    p. 202
  18. „Succesul public nu e o garanție de calitate. Dar nici insuccesul cras nu e. Plictiseala nu e o formă de rafinament intelectual.”
    p. 232
  19. „Credința afișată în mod ipocrit și interesat este mult mai aproape de blasfemie decât necredința.”
    p. 255
  20. „Omul de azi are mai mare nevoie decât cel tradițional de o asistență duhovnicească vie, lămuritoare, atrăgătoare.”
    p. 278
  21. „Cu cât știi mai mult, ‘încă neștiutul’ se amplifică.”
    p. 279
  22. „Deplinătatea finală începe aici și acum. Restul e Providență.”
    p. 284
  23. „Nu cred că faci un serviciu Bisericii și credinței funcționând ca un soi de procuratură. Nu cred că lupta, creștinește, împotriva păcatului înseamnă pur și simplu a stimula, sadic, spaima de pedeapsă.”
    p. 291
  24. „Suntem previzibili când ni se cere o oarecare creativitate și ‘originali’ când ar fi nevoie de o minimă coerență. Târâm după noi un cadavru greoi de cutume neasimilate, de false ‘convingeri’, de instincte primare și de vorbe goale.”
    p. 294
  25. „Trebuie, așadar, să extragem, din orice oroare, picătura de minune pe care o conține. Să vedem binele acolo unde alții văd răul.”
    p. 340
  26. „Arghirofilia se împacă perfect cu inflația eului, persoana vie dispare în spatele rolului în care a fost distribuită.”
    p. 408
  27. „Obiectivitatea nu e o specie a indiferenței. A fi obiectiv înseamnă a fi corect, dar nu inert, placid, rece, ca un simplu mecanism de depozitare a informației. Suntem ființe vii, de carne, emotivitate și sânge, suntem un gregar afectiv, în care judecățile și simțirile vorbesc laolaltă.”
    p. 415
  28. „«Rezistentul» își riscă viața, sabotează operațiunile inamice, e ofensiv, chiar dacă rămâne în underground.”
    p. 419
  29. „A-ți proteja, cu încăpățânare, libertatea interioară și verticalitatea, a nu pune pe piață decât „produse” valide prin ele însele, și nu prin servilism estetic sau filozofic înseamnă, până la urmă, „a rezista”.”
    p. 419
  30. „Eroul nu e eroic pentru sine, ci în beneficiul unei comunități de ne-eroi, care, deși nu s-au putut ridica la înălțimea atitudinii sale, merită să supraviețuiască.”
    p. 421
  31. „Nici adevărul, nici frumusețea interioară, nici cultura valorilor nu se distribuie după anul nașterii.”
    p. 427
  32. „Solidaritatea ‘de grup’ e un mod de a camufla lipsa identității individuale. Când nu ai un profil bine definit, te recomanzi prin apartenență la o categorie.”
    p. 429
  33. „Elitele sunt nu doar o realitate sociologică și axiologică, ci o necesitate funcțională pe multiple niveluri. A fi împotriva elitelor echivalează cu a fi împotriva calității, a performanței, a competiției, pe scurt împotriva normalității.”
    p. 430