Suflet către suflet

Gândurile năvălesc din întuneric

Ele, sunt gata să întâmpine lumina,

Dar făr’ ca tu să le primești,

Nu fac decât să ricoșeze

Tot mai adânc în negrul minții.

Și de se-afundă ele cu aplomb,

Acolo vor rămâne pe vecie,

Doar o minune le mai poate scoate

Și o minune pentru mine ai fost tu.

Noi nu alegem când începem să simțim,

Cum nu alegem nici momentul de final

Căci sentimentele se nasc,

Trăiesc și mor,

Indiferent de ce vrem noi.

Nu vreau să mor, abia încep să simt

Tu mă inspiri, mă faci să cânt

Să râd și să dansez,

Sunt trist și fericit să te cunosc.

Sentimentele îmi dau târcoale,

Vor să își cunoască locul-n existență,

Aș vrea să-ți spun mai multe,

Dar întrebările

Mereu mă estompează.

Am fost mereu sigur pe mine

Până să fii în preajma mea

Și-acum, că știi și tu de slăbiciunea mea

Încep să tremur, frica mă cuprinde,

Un sentiment de mult uitat.

Dar împreună cu-acea frică,

Mai simt și altceva

Și-atunci mă bucur, căci în sfârșit:

Îmi joacă inima-n piept!