Al tău iubit pentru vecie

Mă uit la tine și privesc

În suflet cum mă răscolești,

Și scoți din mine ce-i mai bun

Un om, un gând ori o vorbire,

O faptă, și-o experiență,

Sunt toate mai presus de ceruri

Atunci când sunt în preajma ta.

Când versurile se opresc,

Privesc din nou în suflet

Să te găsesc acum în mine,

Ca nu cumva să mă-ndoiesc

De realitatea ce e dulce,

De ochii tăi cei dulci și verzi,

De buzele ce mă sărută!

Sunt singur fără tine și mă pierd,

M-arunc în brațe virtuale

Când simt că mă scufund,

Ești muza ce mă face

Să strâng în brațe oxigenul

Ca nu cumva să mă alungi

În realitatea ce m-apasă.

Mă-ntorc din univers spre tine,

Și las divinitatea pentru omenire,

Căci am găsit o nemurire

În casa ce o faci cămin,

Și m-am întors din vijelie

Să fiu iubitul tău de tot,

Căci altfel nu mai pot!

Atât îți las în scris din mine,

Căci dezbrăcat am fost de tine

Și sufletul l-am arătat

Cât pot de gol în fața ta,

Fără intenții ascuțite,

Fără vreo strategemă de ieșire,

Al tău iubit pentru vecie!