Adevărul este relativ

Mă uit în jur și-i văd pe toți râzând,

Dar știu că-s falși și că nu știu,

Că drumul lor se duce înspre vid,

Și al meu tot, dar măcar știu…

Mai bine trist și-adevărat

Decât un fals cu zâmbet larg.

Mai bine mor acum și singur,

Când știu că totul e minciună,

Decât să țin de viața veșnic,

Cum alții țin doar de un vis.

Și chiar de-ar fi să nu mai mor,

Nu o voi face pentru mine,

Ci pentru cei ce vor s-audă,

Că ne-ndreptăm spre nicăieri,

Și tot ce-avem este acum,

Să-l ținem și să-l prețuim,

Că altceva, nu mai găsim.

Căci pentru mine nu contează,

Dacă și tu te vei trezi,

Eu sunt nimic, iar la nimic,

Nimic nu poți lipi.

Și ce contează dacă mă urmezi?

Spre nicăieri, cu cineva ori singur,

Tot într-acolo te întrepți.

Mai bine du-te singur pe-al tău drum,

Nu-l vei găsi decât în tine,

Căci cine sapă mai adânc,

Găsește nemurirea-n sine.

Pentru că asta trebuie să știm,

Oricât tu cauți, tot nu vei găsi,

Căci doar un nimeni, nicăieri o va găsi.

Și de ce-ai vrea tu nemurirea,

Când ai acum tot ce-ți dorești?

Acum e tot ce-ți trebuie,

Profită și trăiește clipa,

E tot ce ai și vei avea.

Până când tu vei înțelege,

Într-un vârtej tot te vei zbate,

Calmează-te, și vei vedea,

Mai bine dus de o furtună

Decât să lupți în contra ei.

Apoi, furtuna se va încheia,

Și în sfârșit și tu poți sta,

Te odihnești în clipa de acum,

Știind de fapt că o aveai

Dar nu vedeai, te-mpotriveai

În loc să stai și să aștepți

Momentul ăsta să-nțelegi.

Ar fi ușor să-i las pe toți,

Și singur, eu să mă strecor

În viața asta plină de furtuni,

Dar chiar aș fi eu mai presus

Decât un șarlatan de bani?

Mai bine stau aici și-ncerc,

Și de la spate să-i împing,

Ei nu-nțeleg, dar vor vedea

Că munca mea doar pentru ei a fost.

Eu sunt acasă chiar acum,

Pentru că-acasă e-n-interior

De mă retrag spre nicăieri,

Aici și-acum, sunt peste tot.

E bine să ai totul, ca să-nțelegi,

Decât ceva dar făr să știi

Că viața nu-i despre-a avea,

Ci despre-acum, și-a experimenta.

Noi vrem să fim acolo sau atunci,

În loc să vrem acum și-aici să fim.

Eu’s tot ce fac, și alții văd,

Iar ce-am gândit,

Ce mai contează,

Dacă, nu am făcut nimic?

Mai bine fă, apoi să scrii.

Mai bine singur împlinit,

Decât cu mulți și gol pe dinăuntru.

Ca să fii împlinit, tu ai nevoie de un altul?

Atunci ești gol, și gol vei fi

Tu singur trebuie să te adăpi,

Nu alții să te împlinească,

Aceștia doar te vor goli,

Și poate doar să uiți cât ești de gol.

Noi vrem să fim ca alții

Și niciodată ca originali.

Dar până când vom zăbovi?

Mai bine să începi acum,

Că niciodată nu e prea târziu.

Fii un nimic, că un nimic,

E simplu să îl umpli.

Tot ce-i real e-nsimțuri,

Restu-i ideal.

Nimic nu-i nou din tot ce-am spus,

Dar cum poți ști dacă nu cauți?

Tu caută și pe la alții,

Apoi să vezi ca poți și tu,

Să spui în felul tău

Tot ce și ceilalți au mai spus.

Noi suntem unul și același,

Eu sunt acum, tu ești atunci,

Eu sunt aici, tu ești acolo

Dar per total suntem doar unul.

Ce-i viața dacă nu doar un moment?

Pe care noi, îl ignorăm complet.

Adevărul, este printre crăpături

Culege, ce e pentru tine bun.

Nu mai dori și vei avea,

Că tot ce vrei e după colț

Dar vine doar când nu te uiți.

Mai bine liber fără de nimic,

Decât legat și toate după tine.

Tu strânge doar cât ține în prezent,

Iar restul vine doar când va veni.

În mintea mea sunt cine vreau,

În realitate sunt nimic.

Natura-i plină de greșeli

Dar din greșeli învață ea.

Mă uit la alții cum îmi spun că știu,

Dar ei nu știu, ci cred că știu,

Eu știu nimic, dar știu că nu-știu.