Thoreau
Nesupunerea civică și alte eseuri
1849
Henry David Thoreau
Nesupunerea civică și alte eseuri
Selecție de eseuri în care Thoreau își construiește, fragment cu fragment, etica refuzului. De la prietenie și conștiință la datoria de a încălca legile nedrepte și la disciplina trupului ca primă datorie morală.
- lectură încheiată
- 31.08.2023
- citate în arhivă
- 55
— arhiva de citate
Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.
55 fragmente · marginalia indică pagina
- 001
„Omul cel mai înțelept nu propovăduiește nicio doctrină, n-are nicio schemă, nu vede pe cer niciun acoperiș, nici măcar o pânză de păianjen. E doar cer senin. Dacă văd cumva mai clar într-un anume moment decât în altul, înseamnă că mediul prin care văd e mai clar.”
p. 30 - 002
„Nu merită să lăsăm imperfecțiunile noastre să ne tulbure mereu. Conștiința chiar nu ne monopolizează viața și nu trebuie să ne monopolizeze întreaga viață, nu mai mult decât inima sau capul. E la fel de expusă bolii ca oricare altă parte.”
p. 34 - 003
„Biserica e un fel de spital pentru sufletele oamenilor la fel de plin de șarlatanie ca spitalul pentru trupurile lor.”
p. 37 - 004
„E mai multă religie în știința oamenilor decât știință în religia lor.”
p. 38 - 005
„Acolo unde există adevăr sincer există dragoste; și proporțional cu sinceritatea și încrederea noastră reciprocă, viețile noastre sunt divine, miraculoase și răspund idealului nostru.”
p. 44 - 006
„Prietenia apare între cei ce au o afinitate unul față de altul și e consecință perfect naturală și inevitabilă.”
p. 44 - 007
„…cei ce sunt prieteni nu fac ceea ce ei cred că trebuie, ci ceea ce trebuie.”
p. 45 - 008
„Nu ne vom dărui din toată inima nimănui atâta vreme cât suntem conștienți că altcineva merită mai mult dragostea noastră.”
p. 52 - 009
„În relațiile dintre oameni, tragedia nu apare atunci când există neînțelegeri cu privire la cuvinte, ci atunci când nu e înțeleasă tăcerea. Atunci nu poate exista nicio explicație. Ce folos că cineva te iubește dacă nu te înțelege? O astfel de iubire e un blestem.”
p. 52 - 010
„Trebuie să ne acceptăm sau să ne respingem așa cum suntem.”
p. 59 - 011
„Să nu ne împiedicăm pe noi înșine, căci aceasta e cea mai mare obstrucție.”
p. 69 - 012
„…omul e cel mai fioros și mai crud animal.”
p. 71 - 013
„Fără îndoială că în strălucitoare succese primul rând e întotdeauna sacrificat.”
p. 72 - 014
„Să nu utilizăm cu zgârcenie ceea ce ne este cu generozitate oferit.”
p. 77 - 015
„Adevăratul reformator nu vrea nici timp, nici bani, nici cooperare, nici sfaturi.”
p. 83 - 016
„Cel care are nevoie de ajutor are nevoie de toate. Într-adevăr, aceasta e condiția slăbiciunii noastre, dar nu poate fi niciodată mijlocul însănătoșirii noastre. Trebuie mai întâi să reușim singuri ca să ne putem bucura de succesul nostru împreună.”
p. 84 - 017
„Indiscutabil, nu suntem niciodată atât de vizionari încât să fim pregătiți pentru ceea ce ne-ar putea aduce ceasul următor.”
p. 85 - 018
„În fond, teoriile și speculațiile oamenilor ne interesează mai mult decât slaba lor realizare.”
p. 86 - 019
„Nu e de dorit să cultivăm respectul pentru lege, ca și pentru drept. Singura obligație pe care am dreptul să mi-o asum e să fac oricând ceea ce cred că e bine.”
p. 92 - 020
„Dacă în mod nedrept am smuls scândura din mâna unui om care se îneacă, trebuie să i-o dau înapoi chiar dacă mă înec eu.”
p. 95 - 021
„…e mai ușor să te înțeleg cu adevăratul posesor al unui lucru decât cu paznicul temporar al lui.”
p. 96 - 022
„Am venit pe lumea asta nu în primul rând ca să fac din ea un loc mai bun de trăit, ci ca să trăiesc în ea, bună sau rea. Un om nu trebuie să facă totul, ci ceva; și, pentru că nu poate să facă totul, nu e necesar să facă ceva rău.”
p. 100 - 023
„…contează nu cât de mic poate să pară începutul: ce e bine făcut odată e bine făcut pentru totdeauna. Ne place însă mai mult să discutăm: misiunea noastră e să vorbim.”
p. 101 - 024
„Iubim elocința pentru ea însăși și nu pentru adevărul pe care-l poate formula sau pentru eroismul pe care-l poate inspira.”
p. 115 - 025
„Nu va exista niciodată un stat cu adevărat liber și luminat până când Statul nu va ajunge să-l recunoască pe individ drept o putere mai înaltă și independentă din care derivă întreaga lui putere și autoritate, tratându-l în mod corespunzător.”
p. 116 - 026
„Nu angaja un om care îți face munca pentru bani, ci pe cineva care o face de dragul ei.”
p. 121 - 027
„Nicio mită din partea comunității nu poate tenta un om înțelept. Poți aduna destui bani ca să sapi un tunel printr-un munte, dar nu poți aduna destui bani ca să tocmești un om care se ocupă de propria lui afacere. Un om capabil și valoros face ce poate, indiferent dacă e plătit sau nu de comunitate. Cei incapabili își oferă incapacitatea ultimului licitant și așteaptă mereu să fie puși în funcție. S-ar zice că rareori au fost dezamăgiți.”
p. 121 - 028
„Dacă ar trebui să-mi vând societății atât diminețile, cât și după-amiezile — cum pare să facă majoritatea —, sunt sigur că pentru mine nu va mai rămâne nimic pentru care să trăiesc. Sper că nu-mi voi vinde astfel niciodată dreptul prin naștere pentru o ciorbă. Vreau să spun că un om poate fi foarte harnic și totuși să nu-și petreacă bine timpul. Nu există greșeală mai fatală decât să-ți petreci cea mai mare parte a vieții câștigându-ți existența. Toate marile acțiuni se susțin singure. Trebuie să-ți câștigi existența iubind.”
p. 122 - 029
„Omul ar fi mai bine să moară de foame decât să-și piardă inocența în acțiunea de procurare a pâinii. Dacă înlăuntrul omului sofisticat nu există unul nesofisticat, atunci el nu e decât unul dintre îngerii diavolului.”
p. 128 - 030
„Nu cunosc aproape niciun intelectual atât de deschis și de liberal încât să poți gândi cu voce tare în compania sa. Majoritatea celor cu care încerci să vorbești se opresc imediat la o anumită instituție de care par că aparțin — vasăzică un mod particular, nu universal, de a privi lucrurile.”
p. 129 - 031
„Ca să fiu sincer, cei mai buni oameni pe care-i cunosc nu sunt senini, nu au o lume în ei înșiși. Cea mai mare parte locuiesc în forme, se lingușesc și studiază efectele doar ceva mai bine decât restul.”
p. 130 - 032
„Atât de goală și de ineficientă în cea mai mare parte e conversația noastră obișnuită. Suprafața întâlnește suprafața. Când viața noastră încetează să mai fie interioară și privată, conversația degenerează în simplă bârfă.”
p. 131 - 033
„…a vedea soarele răsărind și apunând în fiecare zi, conectându-ne astfel la un fapt universal, ne-ar menține sănătoși pentru totdeauna.”
p. 132 - 034
„Nu ne costă nimic să fim drepți.”
p. 144 - 035
„Dacă oamenii particulari sunt obligați să facă treburile guvernului, să-i apere pe cei slabi și să facă dreptate, atunci guvernul devine doar un angajat sau funcționar care execută servicii de slugă sau indiferente.”
p. 162 - 036
„…omul e perfect îndreptățit să se opună stăpânului de sclavi ca să-l elibereze pe sclav.”
p. 164 - 037
„…pentru a muri trebuie mai întâi să trăiești.”
p. 165 - 038
„Faceți-vă treaba și terminați-o. Dacă știți cum să începeți, veți ști când să terminați.”
p. 166 - 039
„Trebuie oare ca legile să fie aplicate doar pentru că au fost făcute? Sau pentru că au fost declarate bune de un număr oarecare de oameni, chiar dacă nu sunt bune?”
p. 168 - 040
„Lumea de azi e un teatru potrivit în care poate fi interpretat orice rol.”
p. 177 - 041
„Nu mă simt niciodată inspirat dacă nu e și trupul meu la fel. Și el disprețuiește viața monotonă și banală. Se înșală în mod fatal cei care cred, în timp ce-și chinuie mintea, că ar putea suporta ca trupul lor să zacă în lux sau în trândăvie. Trupul este primul prozelit pe care-l face Sufletul. Viața noastră nu e decât Sufletul cunoscut prin fructul său, trupul. Întreaga datorie morală a omului poate fi exprimată printr-o singură axiomă: Fă-ți trupul perfect.”
p. 179 - 042
„Așa cum oamenii nu se cunosc încă unii pe alții, nici bărbatul nu o cunoaște pe femeie.”
p. 181 - 043
„Urmează-ți impulsul de moment. Acumulate, acestea fac îndemnul și stimulentul vieții geniului.”
p. 183 - 044
„E mai glorios să aștepți ceva mai bun decât să te bucuri de ceva mai rău.”
p. 183 - 045
„Întreaga sarcină a vieții e conținută în întrebarea cum să respiri și să aspiri în același timp.”
p. 194 - 046
„Nu există observație pur obiectivă. Ca să fie interesantă, adică semnificativă, observația trebuie să fie subiectivă.”
p. 200 - 047
„Nu poți vedea un lucru decât atunci când te-ai eliberat de el.”
p. 215 - 048
„Oamenii nu numai că trebuie să vorbească, ci în cea mai mare parte trebuie să și vorbească despre vorbire — chiar și despre cărți și vorbirea moartă și îngropată.”
p. 221 - 049
„…un om poate fi un obiect de interes pentru mine, chiar dacă limba îi este smulsă din rădăcini.”
p. 221 - 050
„Cu siguranță că inima e numai pentru ocazii rare; intelectul oferă cea mai sigură satisfacție.”
p. 229 - 051
„Unul dintre lucrurile cele mai atrăgătoare la flori este frumoasa lor discreție. Cea cu adevărat frumoasă și nobilă își ține iubitul, cum s-ar spune, la o distanță infinită, în vreme ce-l atrage mai puternic decât oricând.”
p. 232 - 052
„O ciudată infatuare îi determină pe oameni să devină în general și în particular funcționari.”
p. 235 - 053
„Nu știu cum să întrețin o conversație cu cineva care nu poate să facă plimbări lungi.”
p. 237 - 054
„…viața va dăinui în ciuda tuturor accidentelor.”
p. 238 - 055
„Există poeți de toate soiurile și gradele, puțini cunoscuți unii altora.”
p. 238
