Arta războiului

„Războiului este o chestiune pragmatică atâta vreme cât mobilul său este — întotdeauna — profitul!”

„Sun Tzu reamintește că decizia de a porni la război trebuie să fie rezultatul unei evaluări a raportului între câștiguri și pierderi, pentru că războiul este întotdeauna o afacere care necesită investiții și poate produce daune materiale.”

„Sun Tzu decretează că un general bun nu trebuie să caute nici glorie și nici bogăție personală.”

„Dacă indicațiile nu sunt clare și ordinele nu sunt explicate este vina comandantului. Dar, dacă indicațiile au fost explicate și ordinele nu sunt executate conform legii militare, asta înseamnă crimă din partea ofițerilor.”

„Războiul este o problemă de o importanță vitală pentru stat, o problemă de viață și de moarte, calea care duce sau spre supraviețuire, sau spre dispariție.”

„Cu bucuria de a trece peste situațiile grele, poporul uită pericolul morții.”

„Dacă un general nu este curajos, va fi incapabil să-și învingă ezitările și să facă planuri grandioase.”

„Dacă ofițerii nu fac un antrenament sever, vor fi nesiguri și vor ezita pe câmpul de luptă; dacă generalii nu au o experiență temeinică, vor ceda când se vor afla în fața inamicului.”

„Întreaga artă a războiului se bazează pe înșelătorie. De aceea, dacă ești capabil, simulează incapacitatea; dacă ești activ, simulează pasivitatea. Dacă sunteți aproape, faceți să se creadă că sunteți departe și, dacă sunteți departe, faceți să se creadă că sunteți aproape. Momiți inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulați dezordinea și loviți-l.”

„Când inamicul se concentrează, pregătiți-vă să luptați împotriva lui; când este puternic, evitați-l. Enervați-l și derutați-l pe general. Faceți-l să creadă că îi sunteți inferiori și încurajați-i înfumurarea.”

„Dăruiți inamicului băieți tineri și femei pentru a-i suci capul, precum și jad și mătase pentru a-i ațâța ambițiile.”

„Atunci când inamicul este în repaus, obosește-l.”

„Dacă este unit, dezbinați-l.”

„Întărâtați pe suveran împotriva miniștrilor săi, îndepărtați-l de aliați. Faceți-i să se bănuiască reciproc, în așa fel încât între eu să domnească neînțelegerea. Atunci veți putea complota împotriva lor.”

„Nu este posibil să prevedeți totul dinainte.”

„Făcând cât mai multe calcule, se poate câștiga; dacă se fac insuficiente, victoria este imposibilă. Cât își micșorează șansele cel care nu calculează deloc! Datorită acestor calcule, examinați și soluția devine evidentă.”

„…în timp ce armata va înainta în teritoriul străin, vistieria se va goli în interiorul teritoriului național.”

„Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă aceasta întârzie, armele se tocesc și moralul se macină. Când trupele vor ataca orașele, vor fi la capătul puterilor. Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.”

„…am auzit vorbindu-se despre victorii în războaie de scurtă durată, purtate fără pricepere, n-am văzut vreo victorie în cazul unei operațiuni de lungă durată, chiar purtată cu iscusință.”

„Acolo unde se află armată, prețurile sunt ridicate, iar, atunci când prețurile urcă, avuția poporului se epuizează. Când resursele țării sunt epuizate, țăranii sunt complet sleiți.”

„…generalul priceput veghează ca trupele sale să se hrănească pe seama inamicului, căci o baniță de alimente luată de la inamic face cât douăzeci de ale sale.”

„Dacă trupele își masacrează inamicul este din cauză vă se află la nivelul maxim al suportabilității lor psihice.”

„Vă jefuiți inamicul pentru că îi râvniți bogăția.”

„Tratați-i bine pe prizonieri și să aveți grijă de ei.”

„În general, în război, cea mai bună politică este să cuceriți statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluție.”

„Cel mai important în război este să atacați strategia inamicului.”

„Cea mai rea politică este aceea de a ataca orașele. Nu atacați orașele decât atunci când nu mai aveți altă soluție.”

„Marele Duce a spus: ‘Un suveran care își găsește omul potrivit cunoaște prosperitatea. Cel care nu reușește va fi pierdut.’”

„Nu există nenorocire mai mare decât ordinele emanând de la suveranul care stă la curte.”

„Confuzia în armată duce la victoria adversarului.”

„Marele Duce a spus: ‘Acela care nu cunoaște bine obiectivele sale nu știe să se opună inamicului.’”

„Cel al cărui trupe sunt unite în jurul unui obiectiv comun va fi victorios.”

„Să-l ții din scurt pe un general competent, cerându-i, în același timp, să suprime un inamic viclean, este ca și cum ai lega Ogarul Negru al hanilor și apoi i-ai da ordine să prindă iepuri de neobservat.”

„Cunoașteți-vă inamicul și cunoașteți-vă pe voi înșivă; într-o sută de bătălii nu vă veți expune vreunei primejdii.”

„Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului, de el. Rezultă că oamenii versați în arta războiului pot ajunge invincibili, dar, cu certitudine, nu-l lot face pe inamic vulnerabil.”

„Invincibilitatea constă în apărare, iar șansele de victorie în atac. Vă apărați când dispuneți de mijloace suficiente; atacați când dispuneți de mijloace mai mult decât suficiente.”

„A prevedea o victorie pe care primul venit poate s-o prevadă nu este culmea abilității.”

„În materie de planificare, niciodată o mișcare inutilă; în materie de strategie, niciun pas în van.”

„Calitățile indispensabile a unui comandant sunt, înainte de toate, clarviziunea, arta de a face să domnească armonia în sânul armatei sale, o strategie dublată de planuri pe termen lung, cunoașterea anotimpurilor și facultatea de a înțelege elementele umanului.”

„Cei care sunt experți în arta războiului practică Tao și respectă legile; ei sunt, deci, în măsură să formuleze o politică victorioasă. Căci elementele artei militare sunt: în primul rând, aprecierea spațiului; în al doilea rând, evaluarea cantităților; în al treilea rând, calculele; în al patrulea rând, comparațiile și, în al cincilea rând, șansele de victorie. Aprecierea spațiului este în funcție de teren. Cantitățile decurg din apreciere, cifrele din cantități, comparațiile din cifre și victoria din comparații.”

„Tao este calea omeniei și a dreptății; ‘legile’ sunt reguli și instituții. Cei care excelează în arta războiului cultivă, mai întâi, propriul lor simț de dreptate și își protejează legile și instituțiile lor. În acest fel, fac ca guvernul lor să fie invincibil.”

„În general, a comanda mulți oameni e același lucru cu a comanda câțiva. E o problemă de organizare. Și a ordona unui număr mare este același lucru cu a ordona câtorva. Este o problemă de dispunere și de semnale.”

„Împotriva părților slabe, atacați cu ce aveți mai puternic.”

„Ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau lașitatea, de împrejurări, tăria sau slăbiciunea, de dispunere.”

„În arta războiului nu există reguli fixe. Aceste reguli nu pot fi stabilite decât în funcție de împrejurări.”

„Astfel, cei care se înțeleg să provoace o mișcare a inamicului reușesc, creând o situația în fața căreia acesta trebuie să se plece; ei îl atrag prin momeli într-o cursă sigură și, făcându-l să creadă într-un câștig aparent, îl așteaptă în forță. De aceea, un comandant de armată calificat pretinde victoria de la situație și nu de la subordonații săi. El își alege oamenii, iar ei profită de situație.”

„Or, cea mai bună metodă, când ai oameni în subordine, constă în a-l folosi pe zgârcit și pe prost, pe înțelept și le viteaz și de a-i da fiecăruia o responsabilitate care i se potrivește. Nu încredințați oamenilor sarcini pe care nu sunt capabili să le îndeplinească. Faceți selecție și încredințați fiecăruia răspunderi pe măsura capacității lor.”

„Când comanzi trupe, trebuie să tragi foloase de pe urma situației, exact ca atunci când rostogolești o minge de-a lungul unei pante abrupte. Efortul pe care îl depui este minim, dar rezultatele sunt uriașe.”

„Pentru a fi siguri că veți lua ceea ce atacați, trebuie să atacați un punct pe care inamicul nu-l apără. Spre a fi siguri că mențineți ceea ce apărați, trebuie să apărați un punct pe care inamicul nu-l atacă.”

„Inamicul nu trebuie să știe unde avem de gând să atacăm. Căci, dacă nu știe, el va trebui să fie pregătit în mai multe puncte. Și, dacă este pregătit în mai multe puncte, adversarii le care îi vom găsi în vreunul din aceste puncte vor fi mai puțini numeroși.”

„Important este, când se dispun trupele, să nu prezinte o formă susceptibilă de a fi definită în mod clar. În acest caz, veți scăpa de indiscrețiile spionilor cei mai isteți și nici mințile cele mai pătrunzătoare nu vor putea să stabilească un plan împotriva voastră. Stabiliți după formă planurile care duc la victorie, dar aceasta scapă muritorilor de rând. Cu toate că fiecare are ochi pentru a sesiza aparențele, nimeni nu înțelege cum ați obținut victoria. De aceea, când am obținut o victorie, nu folosim a doua oară aceeași tactică, dar pentru a face față împrejurărilor folosim metoda noastră. Or, o armată poate fi comparată cu apa, căci, după cum șuvoiul care curge evită înălțimile și se îndreaptă spre locurile joase, tot așa o armată evită forța și lovește slăbiciunea. Și, la fel cum șuvoiul de apă urmează denivelările terenului, tot așa o armată, pentru a dobândi victoria, își adaptează acțiunea la situația inamicului. Și, la fel, după cum apa nu are formă stabilă, nici în război nu există condiții permanente. În consecință, cel care știe să câștige victoria, modificându-și tactica după situația inamicului, merită să fie divinizat.”

„Când prădați o regiune, înpărțiți-vă forțele. Când cuceriți un teritoriu, împărțiți profiturile. Cântăriți mai întâi situația și abia după aceea acționați.”

„Responsabilitatea unei armate de un milion de soldați aparține unui singur om. El este responsabil de moralul acesteia.”

„Dacă o armată și-a pierdut moralul, generalul său, la rândul lui, își pierde încrederea.”

„Dis-de-dimineață vă simțiți plini de elan; în cursul zilei, zelul încetinește și, seara, gândurile se întorc spre țară. (Sau casă) De aceea, specialiștii în arta militară evită inamicul atunci când acesta este înflăcărat; ei îl atacă atunci când s-a moleșit și când soldaților le este dor de țară. Iată ce se numește a deține controlul asupra factorului moral. Ei așteaptă în perfectă ordine un inamic dezordonat și, în liniște, un inamic gălăgios. Iată ce se numește a avea în mână factorul “spirit”.”

„Arta de a comanda constă, deci, în a nu înfrunta inamicul atunci când el ocupă poziții ridicate și de a nu te opune când este adăpostit de coline. Dacă simulează fuga, nu îl urmări. Nu-i ataca trupele de elită. Nu te arunca lacom în capcanele care îți sunt întinse. Nu blocați drumul unui inamic care se întoarce acasă. Unui inamic împresurat trebuie să-i lăsați o ieșire. Nu împingeți la disperare un inamic hăituit.”

„Arată-i că-i rămâne o posibilitate de salvare și strecoară-i în suflet că mai există și o altă soluție decât moartea. După aceea, lovește.”

„Există cazuri când nu este nevoie să executați ordinele suveranului.”

„Generalul trebuie să fie sigur că poate domina situația în avantajul său, după cum o cer împrejurările. El nu este legat de proceduri fixe.”

„Când este pace în lume, un om de bine își ține sabia alături.”

„Cinci calități sunt periculoase la un general. Dacă este temerar, poate fi ucis. Dacă este laș, va fi capturat. Dacă este furios, va fi păcălit. Dacă are simțul onoarei prea dezvoltat, poate fi calomniat. Dacă are un suflet milos, poate fi supărat.”

„Un om impulsiv poate fi făcut să se înfurie și împins la moarte. Cel care se înfurie ușor este iritabil, încăpățânat; el acționează în grabă. Acesta nu ține cont de dificultăți.”

„Acela care are sentimente de omenie și de compătimire și nu se teme decât de pierderea oamenilor, nu poate renunța la un avantaj temporar pentru un profit pe termen lung și este incapabil să abandoneze ceva pentru a se apuca de altceva.”

„Când trimișii inamicului vorbesc cu umilință, dar acesta își continuă pregătirile, se va retrage. Când cuvintele trimișilor sunt derutante, dar inamicul avansează cu aroganță, se va retrage. Când trimișii folosesc vorbe de laudă, înseamnă că inamicul dorește un armistițiu. Când, fără vreun anunț prealabil, inamicul cere un armistițiu, acesta uneltește.”

„Când inamicul vede un avantaj, dar nu înaintează pentru a-l folosi, înseamnă că este obosit.”

„Când trupele sale sunt dezordonate, generalul nu are prestigiu.”

„Când ofițerii se înfurie ușor, înseamnă că sunt epuizați.”

„Când generalul face planuri inutile, fiecare este obosit.”

„Când oamenii se adună în mod constant în grupuri mici și își șoptesc pe ascuns, generalul a pierdut încrederea armatei. Recompense prea dese arată că generalul este la capătul puterilor; pedepse prea dese arată că e în culmea descurajării. Dacă ofițerii tratează, mai întâi, oamenii cu brutalitate și apoi se tem de ei, limita indisciplinei a fost atinsă.”

„Căci nu după numărul combatanților, ci după ordinea impecabilă a rândurilor lor și după vitejia lor, se măsoară în general faptele războinice.”

„Dacă trupele sunt pedepsite înainte ca fidelitatea lor să fie asigurată, vor fi nesupuse. Dacă nu se supun este greu să le folosești. Dacă trupele sunt credincioase, dar pedepsele nu sunt aplicate, nu poți să le folosești.”

„Or, dacă trupele fug, dacă sunt nesubordonate sau în pericol, dacă se prăbușesc în plină confuzie sau sunt în derută, este greșeala generalului. Niciunul din aceste dezastre nu poate fi atribuit unor cauze naturale.”

„Dacă situația este dintre acelea care favorizează victoria, iar suveranul a dat ordin să nu se atace, generalul poate trece peste el. Iată de ce generalul, care, atunci când înaintează, nu urmărește gloria personală, iar atunci când se retrage, nu este preocupat de evitarea unei sancțiuni, ci are un singur țel: să protejeze populația și să slujească interesul superior al suveranului său - este pentru stat un giuvaer prețios.”

„Comandanții de valoare sunt în același timp, iubiți și temuți.”

„În terenul morții, am putea arăta că nu există vreo șansă de supraviețuire. Căci, este în firea soldaților să reziste când sunt înconjurați, să lupte până la moarte când nu există altă soluție și, când sunt hăituiți, să se supună cu orbire. Modificările tactice adecvate celor nouă tipuri de teren, avantajele inerente folosirii formațiilor compacte sau larg desfășurate și principiile care guvernează comportamentul omenesc sunt problemele pe care generalul trebuie să le studieze cu cea mai mare atenție.”

„Generalul are datoria să fie calm, imparțial și stăpân pe sine. El trebuie să știe să mențină ofițerii și soldații în necunoștința planurilor sale. El interzice practicile superstițioase și astfel eliberează armata de nehotărâre. Atunci, până în clipa morții nu va avea dificultăți. El schimbă metodele și modifică planurile astfel încât nu se știe cum acționează. El schimbă amplasamentul taberelor și înaintează pe căi deturnate, făcând astfel intențiile sale impenetrabile.”

„Acordați recompense fără a ține seama de obiceiurile curente: dați ordine, fără a ține seama de precedente. Astfel, veți putea folosi întreaga armată, ca și cum ar fi vorba de un singur om. Puneți trupele la lucru fără a le împărtăși intențiile voastre, folosiți-le pentru a obține avantajul fără a le dezvălui pericolele la care se expun. Duceți-le într-o situație periculoasă, ele vor ieși din ea; plasați-le într-un teren al morții, vor rezista. Căci, atunci când armata este pusă într-o asemenea situație, ea poate, sprijinită pe înfrângere, să smulgă victoria.”

„Când inamicul vă oferă o ocazie, profitați de ea fără întârziere. Luați-i înainte, punând stăpânire pe un lucru pe care îl prețuiește și treceți la acțiune la o dată fixată în secret.”

„Dacă vântul bate ziua, va înceta seara.”

„Dacă nu este în interesul statului, nu acționați. Dacă nu sunteți în stare să reușiți, nu recurgeți la forța armată. Dacă nu sunteți în pericol, nu bă bateți.”

„Cel care face față inamicului timp de mulți ani ca să lupte pentru victorie într-o bătălie decisivă, dar care se zgârcește să acorde grade, onoruri și câteva sute de galbeni și nu cunoaște situația inamicului, este total lipsit de omenie. Un astfel de om nu are nimic din calitățile unui general; nu e de vreun folos unui suveran; nu este în vreun fel stăpân al victoriei.”

„Or, dacă prințul iluminat și generalul avizat înving inamicul de câte ori trec la acțiune, dacă realizările lor depășesc pe cele obișnuite, aceasta se datorește Informării prealabile. Ceea ce se numește ‘informație prealabilă’ nu provine de la spirite, nici de la divinități, nici de la analogie cu evenimente trecute, nici din calcule. Ea trebuie obținută de la oamenii care cunosc situația inamicului.”

„Cine nu este experimentat și prudent, omenos și drept, nu poate folosi agenți secreți. Iar cel ce nu este fin și subtil nu poate să le smulgă adevărul!”

„În general, dacă vreți să loviți armata, să atacați orașe și să asasinați oameni, trebuie să cunoașteți numele comandantului garnizoanei, al ofițerilor de stat major, al ușierilor, al gardienilor de la porți și al gărzilor de corp. Trebuie să dați ordin agenților voștri să se informeze amănunțit asupra acestui detaliu.”

„O armată fără agenți secreți este precum un om fără ochi și urechi.”