Psihopatologia vieții cotidiene

„Uneori suntem nevoiți să amânăm dezlegarea enigmei pentru o perioadă de timp mai favorabilă.”

„A rătăci un lucru doar nu înseamnă altceva decât a uita unde l-ai pus și, ca majoritatea persoanelor care lucrează cu scrieri și cărți, eu mă orientez bine pe biroul meu și știu să scot la suprafață dintr-o mișcare ce caut. Ceea ce altora li se pare dezordine este pentru mine ordine devenită istorică.”

„Asta am făcut, spune ‹‹memoria mea››. Asta nu pot să fi făcut, spune orgoliul meu și rămâne imperturbabil. În cele din urmă… memoria cedează.”

„O intenție este un impuls spre acțiune, care a găsit deja aprobarea, dar a cărui realizare a fost amânată pentru un moment adecvat. În intervalul de timp astfel creat poate să survină, ce-i drept, o asemenea schimbare a motivelor, încât intenția nu ajunge să fie îndeplinită, dar atunci ea nu este uitată, ci revizuită și suspendată. Uitarea unor intenții, de care avem parte zi de zi și în toate situațiile posibile, nu obișnuim să ne-o explicăm printr-o înnoire în ecuația motivelor, ci o lăsăm de regulă neelucidată sau căutăm o clarificare psihologică în presupunerea că atunci a sosit momentul îndeplinirii nu s-a mai putut întruni atenția necesară întru săvârșirea acțiunii, ceea ce era totuși o condiție indispensabilă pentru realizarea intenției, atenție care stătuse deci atunci la dispoziție pentru aceeași acțiune. Observarea atitudinii noastre normale față de intenții ne face să respingem această încercare de explicație ca fiind arbitrară.”

„Niciun om nu uită să execute acțiuni care-i par lui însuși importante, fără a se expune suspiciunii unei tulburări psihice.”

„Nu văd de ce înțelepciunii, care este precipitatul experienței comune de viață, i-ar fi negată acceptarea printre achizițiile științei. Nu deosebirea de obiect, ci metoda mai strictă de constatare și năzuința spre un context mai larg formează caracterul esențial al muncii științifice.”

„Dacă am uitat o dată să facem un lucru, îl uităm apoi adesea.”

„Nimic nu este mai departe de omul necultivat decât aprecierea artei și a lucrărilor de artă.”

„Să te lași singur să cazi, să faci un pas greșit, să aluneci — toate acestea nu trebuie nici ele să fie interpretate întotdeauna drept clacări pur întâmplătoare ale unei acțiuni motorii.”

„O tendință, ce stă mereu la pândă, de autopedepsire, care se manifestă altminteri ca reproș de sine sau își aduce contribuția la formarea de simptom, profită în mod iscusit de o situație exterioară oferită întâmplător sau o mai ajută eventual încă până la obținerea efectului mutilat dorit.”

„Cine crede în existența automutilării cvasiintenționate — dacă este permisă exprimarea stângace — este astfel pregătit să admită că în afara sinuciderii conștient intenționate există și o autodistrugere semiintenționată — cu intenție inconștientă —, care știe să exploateze iscusit o amenințare cu viața și s-o mascheze ca fiind un accident ce a avut loc întâmplător.”

„…acțiunile executate neintenționat trebuie să devină inevitabil sursă de neînțelegeri sau înțelegeri greșite în relațiile interumane. Făptașul, care nu știe nimic de vreo intenție legată de ele, nu și-o arogă și nu se consideră vinovat pentru ea. Celălalt în schimb recunoaște — căci el valorifică în mod regulat și astfel de acțiuni ale partenerului său ca concluzii pentru intențiile și gândurile sale — mai multe în procedeele psihice ale străinului, decât este acesta dispus să admită și decât crede el că a comunicat. Cel din urmă se revoltă însă dacă i se prezintă cu reproș aceste concluzii deduse din acțiunile sale simptomatice, declară că sunt neîntemeiate, întrucât îi lipsește conștiința existenței intenției în executarea lor, și se plânge că este greșit înțeles de celălalt. Examinând mai exact, o astfel de neînțelegere constă într-o înțelegere prea fină și prea multă. Cu cât doi oameni sunt mai ‘nervoși’, cu atât mai mult își vor furniza reciproc motive pentru o dezbinare a cărei justificare fiecare o neagă pentru propria sa persoană la fel de convins pe cât o consideră de certă referitor la persoana celuilalt. Iar aceasta este desigur pedeapsa pentru nesinceritatea interioară, căci oamenii, sub pretextul uitării, apucării greșite și lipsei de intenție, îngăduie exprimarea unor emoții pe care mai bine și le-ar mărturisi sieși și celorlalți, dacă tot nu sunt capabili să și le stăpânească. Într-adevăr, putem să susținem la modul general că fiecare face asupra semenilor permanent analiză psihică și drept urmare ajunge să îi cunoască mai bine decât se cunoaște pe sine însuși.”

„Putem să fim în general surprinși că setea de adevăr a oamenilor este mult mai puternică decât o apreciem în mod obișnuit de a fi.”

„Numai spiritelor celor mai selecte și echilibrate li se pare posibil să ferească de distorsionare imaginea realității exterioare percepute, distorsionare de care ea are parte altminteri în procesul trecerii prin individualitatea psihică a celui care percepe.”

„…anumite neajunsuri ale actelor noastre psihice — al căror caracter general urmează a fi determinat îndată mai îndeaproape — și anumite acțiuni care par neintenționate se dovedesc, dacă li se aplică metoda cercetării psihanalitice, a fi bine motivate și determinate de cauze necunoscute conștiinței.”

„Căldura este lucrul cel mai important pe lume, izvorul vieții.”

„Când au început oamenii să gândească, au fost nevoiți, după cum se știe, să explice lumea exterioară antropomorfic cu ajutorul unor multitudini de personalități în propria lor imagine;”

„Superstiția este în mare parte așteptarea unei nenorociri, și pentru cel care a dorit adesea altora răul, dar și-a refulat astfel de dorințe în inconștient ca urmare a educației primite în direcția bunătății, va fi deosebit de plauzibil să se aștepte ca pedeapsa pentru un astfel de rău inconștient să apară sub forma unei nenorociri ce îl amenință de afară.”

„Consider că greșim dacă numim o iluzie senzația de a mai fi trăit deja o dată ceva. Mai degrabă, în asemenea momente atingem realmente ceva ce am mai trăit o dată, numai că acest ceva nu poate fi amintit în mod conștient, pentru că el nu a fost niciodată conștient. Senzația lui ‘déjà vu’ corespunde, exprimat pe scurt, amintirii unei fantasme inconștiente. Există fantasme inconștiente (sau vise diurne, reverii), așa cum există astfel de creații conștiente pe care oricine le cunoaște din propria lui experiență.”

„Nu este de mirare dacă nu reușim de fiecare dată să găsim sensul ascuns al acțiunii simptomatice, întrucât amploarea rezistențelor interne care se opun soluției intră în discuție ca un factor decisiv.”

„Inconștientul este în genere atemporal.”

„În caracterul comun al cazurilor mai ușoare ca și a celor mai grele, la care participă și acțiunile ratate și întâmplătoare, constă în reductibilitatea fenomenelor la un material psihic nereprimat în totalitate, care a fost respins de conștiință, fără a i se fi răpit totuși orice capacitate de a se manifesta.”