Ecce Homo

mai bună

Fiecare realizare, fiecare pas înainte în cunoaștere purced din curajul, din duritatea față de sine însuși, din puritatea morală față de sine însuși…

Omul cunoașterii trebuie nu numai să-și iubească dușmanii, el trebuie și să poată să-și urască prietenii. Un învățător e răsplătit prost când rămâi pentru totdeauna învățăcelul lui doar.

Acum eu vă poruncesc să mă pierdeți pe mine și să vă găsiți pe voi; abia atunci când voi toți mă veți fi renegat, mă voi întoarce printre voi…

Am făcut întotdeauna față întâmplătorului; trebuie să fiu nepregătit, pentru a putea fi stăpân pe mine.

…numai pentru decadenți mila înseamnă o virtute.

Celor care tac le lipsește aproape întotdeauna ceva din finețea și politețea inimii; tăcerea este o obiecție, cel care e silit să înghită în sine capătă în mod necesar un caracter urât — așa ceva strică până și stomacul.

altminteri

A putea fi dușman, a fi dușman — aceasta presupune o natură puternică, oricum este ceva determinat în orice natură puternică. O asemenea natură are nevoie de rezistențe, în consecință caută rezistența: patosul agresiv ține, în mod deopotrivă de necesar, de forța ca și de sentimentul de răzbunare sau de sensibilitatea față de slăbiciune.

…mie îmi e necesară singurătatea, adică vindecarea, reîntoarcearea la mine însumi, putință de a respira un aer liber, ușor, însuflețit…

Dumnezeu este un răspuns grosolan și agresiv, o nedelicatețe față de un gânditor — în fond, chiar de-a dreptul o interdicție grosolană și agresivă, aruncată nouă în față: nu trebuie să gândiți!..

Toate prejudecățile vin din măruntaie. — A sta locului degeaba — am mai spus- o o dată — este adevăratul păcat împotriva Duhului Sfânt.

O mică lene a măruntaielor, devenită o obișnuință proastă, ajunge pe de-a- ntregul pentru a transforma un geniu într-un ins mediocru, într-un ‘german’.

Trebuie evitate cât mai mult cu putință întâmplarea, orice fel de excitație din afară; un fel de împrejmuire cu ziduri ale propriului eu face parte din primele înțelepciuni ale instinctului în perioadele de concepție spirituală.

Singura scuză a lui Dumnezeu este că nu există.

Oriunde își întinde sfera de acțiune Germania, pervertește cultura.

A nu vedea, a nu auzi multe, a nu lăsa multe să te atingă — constituie o primă înțelepciune, o primă dovadă a faptului că nu ești o întâmplare, ci o necesitate.

Nu vreau nici în cea mai mică măsură ca ceva să fie altfel decât este; eu însumi nu vreau să devin altul…

Nu cunosc nici un alt fel de a duce la îndeplinire sarcinile mari decât jocul; jocul este, ca indiciu al măreției, o condiție prealabilă esențială.

Formula mea pentru ceea ce este măreț în oameni este amor fati: să nu vrei să ai nimic altfel, nici înaintea ta, nici în urma ta, nici în întreaga veșnicie. Nu numai să știi să suporți ceea ce este necesar, și cu atât mai puțin să-l ascunzi - orice idealism este ipocrizia în fața necesității —, ci să-l iubești.

Una sunt eu, alta sunt scrierile mele.

…nimeni nu poate să scoată din lucruri, socotind aici și cărțile, mai multe decât știe el însuși. Dar dacă nu ai, pornind de la cele trăite, nici un acces spre altceva, atunci nu ai nici ureche.

idealist

Eu sunt, greșește vorbind și nu numai greșește, Anticristul…

Trebuie să fii instalat cu toată fermitatea în tine însuți, trebuie să stai cu tot curajul pe ambele picioare, altminteri n-ai să poți niciodată să iubești. Asta o știu la urma urmelor femeiuștile prea bine, ele știu să scoată orice de la bărbații altruiști, de la bărbații strict obiectivi…

…femeia desăvârșită îl sfâșie pe cel pe care-l iubește…

Femeia este nespus de mult mai rea decât bărbatul, și de asemenea și mai inteligentă: bunătatea la o femeie este de fapt un fel de denaturare…

S-a auzit răspunsul pe care l-am dat eu la întrebarea cum poate fi vindecată — ‘mântuită’ — o femeie? I se face un copil. Femeia are nevoie de copii, bărbatul este totdeauna doar un mijloc: astfel grăit-a Zarathustra.

Din ceea ce există nimic nu trebuie anulat, nimic nu este dispensabil…

Înțelepciunea mea este că eu am fost felurit în multe locuri pentru a putea deveni unul singur — și pentru a ajunge la Unitate.

Omul moral nu stă mai aproape de lumea inteligibilă decât de cea fizică — căci nu există o lume inteligibilă…

…umanitatea nu se află de la sine pe drumul cel bun, că ea nu este câtuși de puțin cârmuită divin, că mai degrabă tocmai printre conceptele ei cele mai sfinte, de valoare, au dominat, stăpânitoare, instinctul negării, cel al corupției, cel al decadenței.

egoismul

altruismul

Plătești scump pentru faptul că ești nemuritor; mori pentru asta de mai multe ori în timpul vieții.

Îmi cunosc soarta. Cândva se va lega de numele meu amintirea a ceva monstruos — a unei crize cum nu a mai existat pe pământ, a celei mai profunde ciocniri de conștiințe, a unei decizii conjugate împotriva a tot ceea ce se crezuse, se ceruse, se considerare sfânt până atunci. Eu nu sunt om, eu sunt dinamită.

…se vor produce războaie cum nu au mai existat până acum pe pământ. De- abia de la mine începând, există pe pământ politică în stil mare.

Pentru a putea calcula cât valorează un anumit tip de om, trebuie calculat care este prețul ce trebuie plătit pentru obținerea sa — trebuie cunoscute condițiile sale de existență.

oameni buni

suflete frumoase

ultimii oameni

începutul sfârșitului

bună voință

adevăr

face mai bună