Eseuri, cartea a doua

„Cine se îndeletnicește cu cercetarea faptelor omenești nu întâmpină nicicând mai multe piedici decât atunci când se apucă să le așeze cap la cap și să le pună în aceeași lumină, căci ele se contrazic de obicei în chip atât de straniu, încât pare cu neputință să iasă din atelierul unui singur meșter.”

„Este rea hotărârea care nu poate fi schimbată.”

„Noi urmăm îndeobște înclinațiile dorinței, la stânga, la dreapta, în sus, în jos, după cum ne poartă vântul împrejurărilor.”

„Pe acela care-l văzurăți deunăzi viteaz nevoie mare, să nu vă prindă mirarea dacă-l întâmpinați tot pe-atât de fricos a doua zi: ieri i-au dat aripi furia, nevoia, tovărășia, vinul sau glasul unei goarne; nu era o bărbăție născută din chibzuință, ci întărită de împrejurări, așa că nu-i de mirare să-l vedeți devenind altul în împrejurări opuse.”

„Eu îi dau sufletului meu când un chip, când altul, potrivit laturii dinspre care-l privesc. Dacă vorbesc despre mine în felurite chipuri e fiindcă mă privesc în chipuri felurite. […] Distinguo este termenul suprem al logicii mele.”

„Fiecare pune greul păcatului pe umerii semenilor, ușurându-l pe al său.”

„Fie omul cât de înțelept, până la urmă tot om este: ce poate fi mai nevolnic, mai prăpădit și de nimic? Înțelepciunea nu întărește harurile cu care ne-a înzestrat natura.”

„Ajungă-i, dar, înțeleptului a-și ține în frâu și a-și domoli pornirile, fiindcă a le birui nu-i este dat.”

„Toate faptele ce depășesc hotarele obișnuite pot avea un tâlc cumplit, fiindcă nici ce se află mai presus, nici ce se află mai prejos de noi nu-i pe măsura noastră.”

„Există în viață întâmplări nefericite mai greu de îndurat decât moartea.”

„Lipsa de cumpănire și răbdare ne îndeamnă a iuți pasul. Nici o năpastă nu poate face virtutea să dea dosul: ea caută răul și suferința ca pe o hrană.”

„În zadar ocolește războiul cine nu se poate bucura de pace, și în zadar fuge de trudă cine nu are cum să guste tihna.”

„Speră, în crâncena arenă, și gladiatorul învins, chiar de amenințătoare mulțimea îndreaptă degetul în jos.”

„Totul poate nădăjdui omul, spune o zicală a celor vechi, câtă vreme trăiește.”

„Ceea ce puterea de convingere n-ar izbuti cu fiecare, izbutește cu toți laolaltă înflăcărarea ce cuprinde mulțimea răpindu-i fiecăruia judecata.”

„Pe măsură ce viciul începe să ne placă, ia naștere o neplăcere potrivnică în cuget, care ne frământă cu năzăriri chinuitoare, când suntem treji sau când dormim.”

„Există în noi multe mișcări ce nu pornesc din voința noastră.”