Lucian Andrei Filip

d'Holbach

Eseu despre prejudecăți

1770

Paul-Henri Thiry, baron d'Holbach

Eseu despre prejudecăți

O anatomie sistematică a prejudecății ca obstacol în calea fericirii. Holbach demonstrează că emanciparea morală și politică începe printr-o operație lentă, paciente: aceea de a verifica fiecare opinie cu propriile mijloace.

lectură încheiată
11.09.2023
citate în arhivă
55

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

55 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Concubinajul monstruos dintre despotism și tiranie, dintre sceptru și sutană, este cel care a dus la paroxism toate relele neamului omenesc.”
    Jacques Patry
    p. 13
  2. „Cei mai cumpliți despoți au fost cei mai fanatici religioși.”
    Jacques Patry
    p. 15
  3. „O singură carte bună poate îngropa un milion de greșeli.”
    Jacques Patry
    p. 20
  4. „…adevărul îi este necesar omului, iar erorile sau rătăcirile nu îi pot fi decât dăunătoare.”
    p. 31
  5. „Opinia este religia lumii.”
    p. 31
  6. „…o opinie nu reprezintă altceva decât un adevăr sau un fals adevăr, care pătrunde în mintea muritorului de rând.”
    p. 32
  7. „…opiniile religioase au produs cel mai mare prăpăd în toate timpurile.”
    p. 32
  8. „Cei care sunt în poziția de a conduce destinele celorlalți sunt totdeauna tentați să abuzeze de credulitatea oamenilor; găsesc imediat avantaje de moment înșelându-i pe oameni.”
    p. 35
  9. „Este cât se poate de evident că știința comunicării ideilor proprii reprezintă una dintre cele mai mari avantaje pe care natura le-a oferit membrilor speciei umane; tocmai pe această facultate este datoare societatea s-o ocrotească.”
    p. 42
  10. „…libera comunicare a ideilor este un element esențial și indispensabil pentru o viață socială.”
    p. 42
  11. „…prejudecățile oamenilor sunt cele care-i îndepărtează cu fiecare pas de fericirea spre care cred că înaintează mereu.”
    p. 47
  12. „Nu pot exista moravuri sănătoase și o bună educație acolo unde banul și nu talentul ne înalță în rang.”
    p. 57
  13. „Dacă vrei nefericirea unui popor, trebuie să-l orbești îndeajuns; dacă vrei fericirea lui, trebuie să-l iluminezi.”
    p. 68
  14. „Omul devine măreț acolo unde i se permite să examineze lucrurile și rămâne o ființă măruntă doar în fața celor pe care nu le-a verificat cu propriii săi ochi.”
    p. 73
  15. „Prejudecățile amorțesc sufletul; teama este primul pas spre sclavie;”
    p. 73
  16. „…disperarea și lipsa de acțiune nu duc la nimic bun.”
    p. 90
  17. „A nu schimba nimic, a nu inova sunt principiile de căpătâi ale neroziei sau ale tiraniei care nu dorește să-și corecteze atitudinea.”
    p. 92
  18. „Oare experiența nu ne-a învățat că tocmai din mijlocul mulțimii obișnuite natura a zămislit sufletele cele mai puternice, geniile atotcuprinzătoare și talentele cele mai utile societății?”
    p. 96
  19. „Onoarea rănită ce trebuie reparată este o prejudecată atât de înrădăcinată, încât nu numai că învrăjbește neamul omenesc, dar sfidează și legea, și religia.”
    p. 99
  20. „…popoarele nu au nicăieri un corp de legi conform cu nevoile lor reale.”
    p. 104
  21. „Popoarele sunt fericite atunci când cei care le călăuzesc sunt destul de iscusiți pentru a profita de starea de spirit generală și pentru a dirija schimbările în avantajul societății.”
    p. 109
  22. „Omul liber este cel care are cele mai puține prejudecăți; omul fericit este cel care are cele mai puține nevoi, pasiuni și dorințe sau care este în măsură să și le satisfacă.”
    p. 131
  23. „Doar sinceritatea și buna credință față de sine fac diferența dintre adevăratul filosof și cel care doar vrea să pară că este; unul se dezvăluie lumii așa cum este, altul joacă doar un rol care poate fi ușor infirmat.”
    p. 133
  24. „Înțeleptul are dreptul de a fi sensibil, de a da dovadă de atașament, știe care este prețul prieteniei și încearcă o iubire legitimă pentru lucrurile care-i sunt pe plac inimii sale.”
    p. 144
  25. „…nu extravaganța, mizantropia și aroganța sunt cele care constituie filosofia, ci spiritul de observație, iubirea pentru adevăr, dragostea pentru neamul omenesc, indignarea și compasiunea pentru calamitățile care se abat asupra omului.”
    p. 145
  26. „Binele reprezintă ceea ce este util, iar răul ceea ce este dăunător pentru ființele omenești.”
    p. 160
  27. „Avem datoria să le spunem adevărul oamenilor atunci când le este într-adevăr util și necesar, dar nu avem această datorie atunci când le va fi în mod evident inutil și periculos.”
    p. 160
  28. „Atâta vreme cât greșelile sunt în avantajul nostru, nu suntem tentați să le supunem examinării.”
    p. 162
  29. „…melancolia predispune la reflecție, iar dezordinea îl îndepărtează pe om de la gândire.”
    p. 163
  30. „Dacă le veți lua oamenilor dorința de a fi apreciați și speranța de a fi răsplătiți pentru eforturile lor, întreaga producție meșteșugărească și spirituală va fi distrusă și nimeni nu va mai căuta să se instruiască.”
    p. 167
  31. „Oamenilor trebuie să le vorbești clar și limpede, altfel mai bine taci.”
    p. 175
  32. „Orice om care gândește cu tărie, scrie pentru viitor; dacă se teme să se compromită în prezent, atunci să-și lase ideile moștenire posterității.”
    p. 175
  33. „…sistemele filosofice nefiind nicidecum oracole divine, pot fi examinate, discutate, analizate sau respinse dacă se dovedesc a fi false ori contrare bunăstării oamenilor.”
    p. 182
  34. „A pretinde că cineva este scutit de greșeală, înseamnă a-i pretinde aceluia să nu fie om, însă a nu-ți recunoaște propriile greșeli înseamnă a fi stăpânit ori de o vanitate puerilă, ori de un orgoliu nemărginit.”
    p. 183
  35. „Mintea omenească se poate ilumina chiar și datorită rătăcirilor sale; se poate îmbogăți chiar și de pe urma experiențelor eșuate, căci acestea au menirea, cel puțin, de a-l îndemna să caute alte căi.”
    p. 183
  36. „…mândria îl face pe om să fie încăpățânat în a-și susține ideile și nu-i iubește pe cei care refuză să-i recunoască meritele.”
    p. 184
  37. Experiența este o călăuză sigură, în timp ce imaginația și autoritatea fiecăruia sunt întotdeauna nesigure, iar în acest din urmă caz, adevărurile pot fi descoperite doar cu ajutorul hazardului. Orice sistem teoretic ce nu are la bază experiența poate fi greșit, căci vom întâlni doar idei disparate, fără ca acestea să aibă legătură între ele. Spiritul filosofului este unul al experienței și analizei, el are nevoie de agerime pentru a distinge falsitatea care este uneori amestecată în mod savant cu adevărul.”
    p. 187
  38. „Adevărata înțelepciune nu este dușmanul plăcerilor, ci aprobă și apreciază tot ceea ce poate contribui la a ne face existența mai agreabilă; ea nu condamnă decât ceea ce poate dăuna și disprețuiește doar ceea ce este inutil pentru fericire.”
    p. 189
  39. „…experiența reprezintă singura călăuză pe care filosoful trebuie s-o urmeze;”
    p. 193
  40. „Ignoranța și incertitudinea pot umili vanitatea, dar nu trebuie să afecteze înțelepciunea. A ști înseamnă limitele la care trebuie să ne oprim, dar pentru a le cunoaște trebuie adeseori să parcurgem mari distanțe.
    p. 194
  41. „Scepticismul care afirmă că nu putem cunoaște nimic, că nu putem fi siguri de niciun lucru și care se îndoiește de toate problemele trebuie să fie respins.”
    p. 207
  42. „Orice morală trebuie să se întemeieze pe dorința de fericire și, pentru a fi eficace, morala trebuie să conducă spre fericire.”
    p. 207
  43. „Înțelepciunea nu valorează nimic, dacă nu conduce spre fericire.”
    p. 211
  44. „Omul se bucură de mintea sa, acționând în spiritul unei ființe inteligente ori de câte ori dorește să se afle în posesia vreunui lucru de care să se bucure în mod constant, independent de capriciile sorții.”
    p. 213
  45. „O ființă inteligentă este cea care știe să-și adapteze mijloacele proprii la scopul pe care și-l propune.”
    p. 213
  46. „Fericirea nu înseamnă altceva decât acordul dintre dorințele și nevoile noastre și puterea de a le satisface.”
    p. 214
  47. „Omul va da întotdeauna frâu liber pasiunilor sale ori de câte ori va fi convins că sunt aprobate de dumnezeul său.”
    p. 225
  48. „…fericirea personală este legată prin lanțuri indestructibile de fericirea semenilor.”
    p. 232
  49. „…dacă este să judecăm ființa omenească fără prejudecăți, omul nu este prin sine nici bun, nici rău; viciile sau virtuțile sale sunt urmarea temperamentului său modificat prin cultura în care viețuiește; mintea sa este un teren care produce recolta în funcție de semințele pe care le sădim; omul este susceptibil de a primi orice influență, orice idei sau opinii pe care i le oferim; deprinderile sunt cele care îl familiarizează cu noțiunile adevărate sau false; viciile sau virtuțile sunt obiectele reale sau fictive ale diverselor lor pasiuni.”
    p. 241
  50. „Patria există acolo unde este bunăstare, dar nu există bunăstare decât într-o țară cârmuită de legi drepte și nepărtinitoare, iar aceste legi sunt bine întocmite atunci când au drept scop fericirea unui număr cât mai mare de oameni.”
    p. 252
  51. „Ultima culme a smintelii este să iubești și să apreciezi ceea ce îți este dăunător.”
    p. 260
  52. „Necesitatea îl aduce pe om, mai devreme sau mai târziu, pe calea adevărului;”
    p. 272
  53. „Adevărul reprezintă legătura puternică dintre toate cunoștințele omenești, căci acestea au capacitatea de a se sprijini reciproc.”
    p. 278
  54. „Există mii de feluri de a ne înșela, dar numai unul singur în care putem avea dreptate.”
    Denis Diderot
    p. 280
  55. „…omenirea are nevoie să conștientizeze că pentru a supraviețui are nevoie de înțelegere.”
    Adrian Niță
    p. 310