Lucian Andrei Filip

Popescu

Pythia

1996

Cristian Tudor Popescu

Pythia

Povestiri despre profeție, mașini și singurătate ontologică. CTP construiește o mitologie personală în care Ideea este singura formă posibilă de iubire, iar Sinele — o prezență de care fugim toată viața.

lectură încheiată
27.05.2023
citate în arhivă
8

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

8 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Emoția îl năpădise într-o clipă, cotropitoare, și pricepuse atunci că singurul lucru pe care el era în stare să-l iubească în această lume era Ideea. Înțelesese cu resemnată bucurie că nu îi este cu desăvârșire interzis să poată iubi un pom, o piatră, cerul sau o femeie, cu o singură și de neevitat condiție: să poarte în ele încărcătura unei Idei.”
  2. „Care este mijlocul cel mai bun prin care un prezicător poate face dovada harului său și câștigă încredere? Procedeul este destul de simplu: să provoace el însuși, sau prin interpuși, anumite evenimente pe care apoi le va profeți în transă și cu glas cavernos.”
  3. „Individul uman nu se simte bine în prezența Sinelui. Se înconjoară de senzații, lumini, sunete și culori, trăind tot timpul cu presimțirea îngrozită a clipei când sunetul și furia vor înceta, iar el va rămâne singur în tăcerea și întunericul în care se conturează silueta amenințătoare a Sinelui.”
  4. „Căci pentru a ființa, Libertatea nu se poate lipsi de îngrădire, Martirul de Călău și pe coama Urii sunt purtați Eroii spre înfrângere și Eternitate.”
  5. „Atracția tulbure pentru locul unde ai păcătuit există, chiar dacă nu ești totdeauna conștient de ea.”
  6. „Viața are și o durată interioară, de multe ori independentă de timpul fizic; după consumarea ei nu mai poți simți decât oboseală, o oboseală nesfârșită.”
  7. „Sunt foarte rari oamenii care pot include într-o schemă predictivă propria moarte, chiar dacă este singura cale spre realizarea unui optim global.”
  8. „Oamenii creează Generații de Mașini, iar Mașinile, la rândul lor, modelează Generații Umane. La capătul spiralei, când va veni vremea ultimilor Oameni și silueta putredă și zbârcită a Umanului va crăpa, așteaptă Mașina Finală, cea care va moși nașterea sâmburelui nou și strălucitor și îl va ține de mână pe bătrânul care moare. Thanatogeneza…”