Popescu
Pythia
1996
Cristian Tudor Popescu
Pythia
Povestiri despre profeție, mașini și singurătate ontologică. CTP construiește o mitologie personală în care Ideea este singura formă posibilă de iubire, iar Sinele — o prezență de care fugim toată viața.
- lectură încheiată
- 27.05.2023
- citate în arhivă
- 8
— arhiva de citate
Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.
8 fragmente · marginalia indică pagina
- 001
„Emoția îl năpădise într-o clipă, cotropitoare, și pricepuse atunci că singurul lucru pe care el era în stare să-l iubească în această lume era Ideea. Înțelesese cu resemnată bucurie că nu îi este cu desăvârșire interzis să poată iubi un pom, o piatră, cerul sau o femeie, cu o singură și de neevitat condiție: să poarte în ele încărcătura unei Idei.”
- 002
„Care este mijlocul cel mai bun prin care un prezicător poate face dovada harului său și câștigă încredere? Procedeul este destul de simplu: să provoace el însuși, sau prin interpuși, anumite evenimente pe care apoi le va profeți în transă și cu glas cavernos.”
- 003
„Individul uman nu se simte bine în prezența Sinelui. Se înconjoară de senzații, lumini, sunete și culori, trăind tot timpul cu presimțirea îngrozită a clipei când sunetul și furia vor înceta, iar el va rămâne singur în tăcerea și întunericul în care se conturează silueta amenințătoare a Sinelui.”
- 004
„Căci pentru a ființa, Libertatea nu se poate lipsi de îngrădire, Martirul de Călău și pe coama Urii sunt purtați Eroii spre înfrângere și Eternitate.”
- 005
„Atracția tulbure pentru locul unde ai păcătuit există, chiar dacă nu ești totdeauna conștient de ea.”
- 006
„Viața are și o durată interioară, de multe ori independentă de timpul fizic; după consumarea ei nu mai poți simți decât oboseală, o oboseală nesfârșită.”
- 007
„Sunt foarte rari oamenii care pot include într-o schemă predictivă propria moarte, chiar dacă este singura cale spre realizarea unui optim global.”
- 008
„Oamenii creează Generații de Mașini, iar Mașinile, la rândul lor, modelează Generații Umane. La capătul spiralei, când va veni vremea ultimilor Oameni și silueta putredă și zbârcită a Umanului va crăpa, așteaptă Mașina Finală, cea care va moși nașterea sâmburelui nou și strălucitor și îl va ține de mână pe bătrânul care moare. Thanatogeneza…”
