Fizica povestită

„Legile fizice, spre deosebire de cele sociale, nu pot fu supuse la vot, nu pot fi ignorate sau ocolite. Ele sunt plasate deasupra tuturor și guvernează întregul univers. — Dr. Mircea Penița “Este desigur fascinant să știm cu siguranță că nu putem demonstra vreodată răspunsul la o întrebare anume.”

„…pornind de la o simplă observa și gândind altfel decât majoritatea, câțiva oameni au putut avansa atât de mult înțelegerea fenomenelor care ne înconjoară. Acum toți gândim ca Aristotel, dar să nu uităm să-i căutăm printre noi pe cei puțini care anticipează gândirea diferită a următoarelor milenii. Să nu uităm să privim cu alți ochi lumea care ne înconjoară.”

„…dacă un model nou nou ce explică datele experimentale este mai simplu decât un model vechi, atunci el este și probabil mai “adevărat”

„În fizică norocul e câteodată esențial, dar numai pentru aceia care sunt deja pregătiți.”

„Forțele electromagnetice sunt însă “reciproce”

„…nu putem spune ce este universul, ci doar cum se manifestă el.”

„Culoarea, de exemplu, este corelată cu frecvența luminii reflectate, iar mărimea unui obiect, cu modul în care el împrăștie particulele elementare. În final, nu putem ști ce este efectiv lumea, ci doar putem descrie cum o percepem noi.”

„Fizica este o colecție de numere pe care le atribuim obiectiv diverselor corpuri sau evenimente.”

„…adeseori în fizică, mica excepție de la regulă descoperă un alt sistem mai profund. Totul este să remarcăm și apoi să studiem excepția.”

„Ideile se schimbă și la fel noțiunile, în funcție de contextul istoric.”

„…atunci când [un experimentator] are o idee preconcepută despre valoarea ce urmează a fi măsurată, oare cât de obiectiv este el în măsurătoarea sa?”

„O undă, în general, este cu cunoscută ca o oscilație mecanică ce se transmite din aproape în aproape, prin intermediul unui mediu.”

„…energia cinetică a unui corp punctiform crește cu pătratul vitezei sale.”

„Dacă electronii din interiorul acestor atomi s-ar mișca mai încet în jurul nucleelor, dacă interacțiile dintre atomi ar fi încetinite, atunci ar fi ca și cum viața întregului organism este încetinită, pentru că fiecare atom din organism este încetinit! Să remarcăm că toți atomii dintr-un organism vor fi încetiniți cu același factor, pentru că ei merg cu aceeași viteză, cea a corpului, iar organismul ar funcționa la fel de bune, doar că mai încet.”

„…electronii orbitează mai încet în jurul nucleului odată ce atomul din care fac parte este în mișcare.”

„…în cazul static, nucleul atomului generează numai un câmp electric, iar electronii trebuie să se miște în acest câmp. Cu toate acestea, atunci când nucleul atomului este în mișcare (pentru că atomul însuși este în mișcare) câmpul electric generat de nucleu ia alte valori, iar nucleul în mișcare generează suplimentar și câmp magnetic, după cum știm că spun legile câmpului electromagnetic.”

„Nu numai electronii își încetinesc mișcarea, dar chiar și interacțiunea dintre atomi este mai înceată, ajungând până la rotițele minuscule ale ceasului. Și acestea se vor învârti mai încet.”

„…în teoria relativității, atunci când un obiect este în mișcare, acesta se contractă în direcția dr mișcare.”

„Nu am putea spune mai degrabă că fiecare punct din spațiu își duce propriul timp, după cum și noi oamenii ne ducem propriul nostru timp cu noi?”

„…fiecare obiect, fiecare ființă își duce cu ea propriul timp. Acest timp este dat de măsura în care ceasurile sale interne vor merge, mai încet sau mai repede.”

„Să ne imaginăm un ceas într-un spațiu complet gol, în care nu există nimic altceva, în care nimic nu s-a întâmplat înainte și nimic nu se întâmplă după. Am putea spune dacă ceasul merge încet sau dacă merge repede? Nu, căci nu avem la ce să-l raportăm.”

„Este o riglă într-un univers gol mare sau mică? Cine știe, cu ce am putea-o compara?”

„…fiecare om, își duce propriul său timp și nu putem spune că timpul trece sincron prin toate punctele din univers.”

„Nu este nici o diferență între timp și cele trei dimensiuni ale spațiului, exceptând faptul că de-a lungul direcției timpului se deplasează conștiința noastră.”

„…noi percepem doar un moment de timp, atunci când fiecare atom este în esență o linie continuă de univers.”

„Viața unui om poate fi privită ca o succesiune de fotografii, așezate una peste alta în spațiu-timp. Dacă însă acest spațiu-timp este etern și “înghețat”

„… consecință logică a reciprocității: ce măsoară un observator atunci când mă vede îndepărtându-mă este ceea ce măsor și eu când îl văd pe acel observator îndepărtându-se de mine…”

„…pe măsură ce viteza se apropie de viteza luminii, masa electronicii tinde la infinit.”

„Apropiind corpul de viteza luminii, noi vom avea senzația că acel corp a devenit mai greu și ne opune o rezistență uriașă, deoarece cere din ce în ce mai multă energie pentru a fi accelerat foarte puțin, energie care se duce de fapt în câmpul electromagnetic. Astfel, nu vom avea niciodată energie suficientă să accelerăm corpul la viteza luminii.”

„…toată energia ce a fost vreodată “pompată”

„Cu cât viteza sarcinii electrice crește, cu atât crește și energia stocată în câmpul electromagnetic. Cu alte cuvinte, o parte din energia pe care o “pompăm”

„În procesul de fuziune, de exemplu, atunci când două componente se “leagă”

„leagă”

„trage”

„aruncată”

„Mișcarea unui corp punctiform într-un câmp gravitațional este independentă de masa și compoziția sa, dacă se neglijează frecările.”

„Metrica spațiului-timp (curbura sa) este generată de către tensorul energie- impuls al materiei care se află în el.”

„…timpul nu exista înainte de Big Bang, el a fost creat odată cu spațiul la Big Bang.”

„Curbura spațiului-timp este generată de tensorul energie-impuls al materiei din univers.”

„Timpul propriu al ceasurilor se calculează direct din metrica spațiului-timp, ca fiind dat de “lungimea”

„lungimea”

„Corpurile lăsate liber se mișcă pe geodezicile temporale ale spațiului-timp curb.”

„Una din caracteristici este faptul că ecuațiile sunt recursive, că ele se determină unele pe altele. Astfel, comportarea materiei determină curbura spațiului-timp (prin ecuația lui Einstein), iar curbura spațiului-timp la rândul ei determină comportarea materiei (prin mișcarea pe geodezice).”

„Totul este să identificăm corect teoria din spatele experimentului și să avem imaginație și cunoștințe de ultimă oră pentru a fi primii care îl efectuează.”

„…omul a fost construit de natură pentru a supraviețui în mediul înconjurător și nu în mod necesar pentru a pătrunde cu mințile lui legile universului în care a apărut pe neașteptate (deși s-ar putea ca selecția naturală să fi favorizat pe oamenii cu spirit de observație, aceasta fiind o trăsătură utilă pentru supraviețuire).”

„Ne așteptăm ca dimineața să ne trezim în același pat, deși mecanica cuantică ne spune că este posibil (dar cu o șansă infinitezimal de mică) să ne trezim și pe Lună.”

„o particulă se poate găsi oriunde se întinde în spațiul unda sa de probabilitate. Dacă ea se întinde pe pe Pământ până pe Lună, atunci particula se poate găsi în următorul moment pe Pământ, cât și pe lună. Sau dacă unda de probabilitate se întinde în această cameră și în cea de dincolo de ușă, atunci particula însăși are șansa de a fi găsită în ambele locuri.”

„Cum unda de probabilitate ne dă tocmai probabilitatea de a găsi mintea, înseamnă că există o probabilitate infimă, dar nenulă, de a găsi mingea de cealaltă parte a peretelui. Dacă acest lucru se întâmplă, vorbim de un efect de tunelare cuantică. Paradoxul situației iese în evidență dacă ne imaginăm procesul: lovim mingea de perete o dată, de două ori, de miliarde de ori și mingea ricoșează de fiecare dată. La un moment dat însă, atunci când ne așteptăm ca mingea să ricoșeze din nou, ea dispare pur și simplu de partea cealaltă a peretelui, fără să lase vreo urmă sau o gaură în perete. Mai mult, pentru că frecvența undei de probabilitate transmise este egală cu cea a undei incidente, atunci energia mingii de partea cealaltă a peretelui (dată de frecvența undei de probabilitate E = hf) va fi egală cu energia inițială. Mingea a “trecut”

„deși mecanica cuantică ne învață că electronul poate fi găsit peste tot (așa cum am văzut în tunelarea cuantică), cel mai probabil trebuie să-l găsim acolo unde suntem obișnuiți: pe traiectoriile clasice.”

„Poate fi adevărat că unda de probabilitate suferă un colaps cuantic ori de câte ori noi, oamenii observăm electronul? Sau că, dacă toți oamenii am închide ochii, unda de probabilitate a electronului ar evolua în sfârșit nestingherită? (…) procesul de colaps cuantic are loc la fiecare măsurătoare a electronului, fie ea făcută de oameni, pisici sau extratereștri.”

„Comportarea unui electron considerat fără spin este dată de unda sa de probabilitate Ψ(r), numită și funcție de undă cuantică, reprezentând câte un număr complex în fiecare punct al spațiului. Modulul acestui număr ne dă posibilitatea de a găsi electronul în poziția r din spațiu: p(r) ~ | Ψ(r)|(la pătrat).”

„Ecuația lui Schrodinger descrie evoluția undei de probabilitate a unul electron fără spin. Ea ne asigură că unda de probabilitate rămâne normată și că probabilitatea de a găsi electronul este foarte mare pentru traiectoriile clasice.”

„La fiecare măsurătoare a electronului, unda de probabilitate a lui are un colaps cuantic (o schimbare bruscă). În cazul în care măsurăm poziția electronului, unda de probabilitate devine, după măsurătoare, localizată în zona în care a fost găsit electronul.”

„Colapsul cuantic are loc la fiecare măsurătoare, și nu între măsurători! Între măsurători, unda de probabilitate evoluează continuu conform ecuației lui Schrodinger. La măsurătoare însă, ea suferă procesul de colaps cuantic, în așa fel încât la o măsurătoare ulterioară se obține același rezultat.”

„Electronul nu trebuie conceput ca o bilă între momentul inițial și cel ulterior al măsurătorii, ci doar ca o undă de probabilitate. În afară de faptul că el există între cele două momente, electronul nu are nici o proprietare (formă, dimensiune etc) exceptând desigur unda lui de probabilitate care evoluează.”

„Repetând mintal experimentele cuantice, ajungem să ne obișnuim cu noile aspecte și să ni se pară normale, când de fapt ele sunt neobișnuite și extraordinare.”

„Pentru orice sistem, unda de probabilitate este un set de numere complexe, câte unul atașat fiecărei stări clasice posibile. Spunem că sistemul cuantic este într-o stare de superpoziție cuantică a stărilor sale clasice, sau că sistemul cuantic este în același timp în toate stările sale clasice.”

„După cum vedem, și obiectelor macroscopice li se asociază unde de probabilitate.”

„La o măsurătoare a caracteristicii clasice a unui sistem cuantic, acesta poate fi găsit într-una dintre stările sale clasice. Mai mult, în urma procesului de colaps cuantic, sistemul ajunge instantaneu în starea clasică respectivă.”

„Până acum, în fizica clasică, eram convinși că atunci când facem o măsurătoare există un obiect al observației și un observator, care sunt separate, iar proprietățile obiectului observat sunt independente de observator. Mecanica cuantică ne învață însă că proprietățile obiectului nu sunt intrinseci obiectului, ci rezultă din relația obiect-observator. Când observatorul pune alte întrebări, se stabilesc alte relații cu obiectul și se obțin alte răspunsuri (de exemplu răspunsuri de tip undă sau corpuscul). Când nu punem întrebări sau nu efectuăm măsurători, obiectele cuantice nu au fost definite de întrebările ce determină relația obiect-observator.”

„Doi fermioni identici nu pot ocupa aceeași stare cuantică, pe când doi bosoni sau mai mulți pot ocupa aceeași stare cuantică.”

„…dacă în mecanica clasică universul este un ansamblu de particule independente, în mecanica cuantică pare mai potrivit conceptul de multiparticulă, la fel cum la suprafața apei nu se pare că vedem mai multe plante, deși, dacă ne uităm sub apă, vom vedea că ele provin din aceeași tulpină. Modelele de mai sus pun sub semnul întrebării identitatea unui singur electron, din moment ce el nu este decât o etichetare a unei stări particule a universului multiparticulă luat ca un tot, o aproximare utilă în anumite cazuri. Și, dacă identitatea unui obiect așa de simplu ca electronul este pusă la îndoială, ce putem spune despre identitatea noastră? Nu este acesta un concept și mai artificial decât cel a unui singur electron? Un caz opus este ideea fizicianului american Richard Feynman care, mulți anu la rând, a presupus că toți electronii din univers sunt una și aceeași particulă, din moment ce ei nu sunt oricum discernabili.”

„Poate fi unda de probabilitate a unei particule în tot spațiul? Da. Asta înseamnă că particula poate fi găsită la un moment ulterior în orice punct din univers.”

„…o lume guvernată numai de legi clasice este exact ceea ce nu ne dorim, deoarece nu am avea altă șansă decât să fim niște mașini!”

„…chiar dacă în cea mai mare parte acționăm ca niște mașini clasice, vrem cumva ca, la nivel fundamental, să fim altceva.”

„Trebuie să fim altceva, vom arăta că suntem altceva! De exemplu, putem construi un mecanism prin care “sufletul”

„abur”

„Pornind de la ideea universurilor paralele, Everett a mers mai departe și a construit conceptul de nemurire cuantică. Ea pornește de la observația că fiecare moarte este provocată de un defect al corpului. Moartea poate fi privită atunci ca o măsurătoare cuantică. În consecință, în momentul morții, când apare defectul, întreg universul capătă din nou două componente independente: într-una apare defectul, în cealaltă nu. Atunci însă, în momentul morții ar trebui să apară și două suflete, câte unul asociat fiecărei componente. Din păcate însă, unul va trebui să moară ( pentru că moare corpul). Celălalt va supraviețui. În acest caz, noi avem șansa să supraviețuim morții. Și, cum universul se tot împarte în două componente la fiecare moarte, de fiecare dată sufletul va supraviețui odată cu trupul într-una din componente. Conform teoriei, este atunci sigur că există mereu o componentă a universului în care sufletul nostru nu moare niciodată, devine nemuritor (de unde numele de nemurire cuantică).”

„Cum s-au înșelat vizionarii încântați de capacitatea de procesare a computerelor clasice? În esență, greșeala lor fundamentală este identificarea proceselor din creier doar cu acelea implicate în conștiință. Căci, atunci când adunăm numere facem acest proces conștient, de aceea el este încet și greoi. Este un proces învățat în școală și “programat”

„De ce am forța natura să apară așa cum ne imaginăm noi clasic? Noi am apărut neașteptat în lume, și nu lumea după noi.”

„În mecanica newtoniană, întregul este suma părților sale. În mecanica cuantică însă, întregul (unda de probabilitate multiparticulă) este anterior părților sale, înțelegând că părțile (particulele) apar ca manifestări particulare ale întregului.”

„Știința oglindește efortul oamenilor de a descrie și reproduce fenomenele naturii. Unealta acestui proces este, pentru fizicieni, matematica.”

„Evoluția reală în timp, cea pe care ne-o dorim s-o aflăm, este diferită de toate celelalte evoluții care pot fi imaginate (și care încalcă legile fizicii), între două stări, inițială și finală, date. Evoluția reală în spațiu-timp va fi aceea pentru care acțiunea este minimă față de celelalte evoluții care ar încălca legile fizicii.”

„Sarcina matematicienilor este ca, știind care este acțiunea sistemului fizic, să calculeze evoluția lui reală (naturală) din multitudinea de evoluții ce pot fi imaginate de creierul nostru, dar care ar fi încălcat legile fizicii. Aceasta evoluție reală va minimiza desigur acțiunea. De aceea, principiul de mai sus se numește principiul acțiunii minimi.”

„Principiul lui Fermat ne spune că, în astfel de medii cu indice de refracție variabil, o rază de lumină circulă între două puncte spațială în așa fel încât să minimizeze timpul necesar pentru a ajunge la al doilea.”

„Cu cât am alege o traiectorie mai curbată, cu atât i-ar lua luminii mai mult de la un punct la celălalt…”

„Pentru a obține un timp și mai scurt, ar fi mai eficient ca lumina să circule o distanță mai lungă în aer și una mai scurtă în apă. Este exact ceea ce se și întâmplă în practică, unde traiectoria razei de lumină este compusă din două segmente care nu sunt unul în prelungirea celuilalt.”

„Forța este doar un instrument matematic de descriere a universului, o reprezentare a relațiilor dintre obiectele ce fac parte din univers.”

„Nu avem o mulțime de unde de probabilitate, câte una pentru fiecare particulă, ci o singură undă de probabilitate pentru tot universul, care reprezintă superpoziția cuantică a tuturor stărilor sale clasice. Într-o imagine mai artistică, dar nu departe de adevăr, am putea spune că universul se află, în același timp, în toate combinațiile sale imaginabile. Lumea apare însă clasică pentru că asupra ei se efectuează încontinuu măsurători, generând colapsuri cuantice, și pentru că unda de probabilitate pentru obiecte macroscopice între două colapsuri nu evoluează așa de rapid. În esență însă, universul este o superpoziție cuantică a tuturor stărilor sale clasice posibile…”

„…particula este doar un pachet de energie a câmpului care o reprezintă, pachet de energie care se deplasează de la un loc la altul. (…) “deplasarea”

„Ce suntem noi, un ansamblu al proprietăților celulelor noastre, sau avem noi vreo “esență imuabilă”

„Materia își pierde astfel aureola unui obiect rigid, care există pur și simplu, ci apare mai mult ca rezultatul tranzițiilor între diversele niveluri de energie ale oscilațiilor. Ce este atunci universul? În această reprezentare, particulele din care este el format nu sunt decât pachete efemere de energie, care se schimbă și se transformă de la un capăt la altul al universului. Am putea crede că intuiția filozofilor din îndepărtata Asie a fost corectă, universul este energie și, nai mult, are un caracter efemer (pentru că pachetele de energie se pot transforma între ele). Să nu cădem prea ușor în capcana de a crede că știm ce este universul, am întâlnit deja nenumărate exemple în această lucrare în care legile materiei pot avea mai ai multe reprezentări. Universul poate fi descris la fel de bine de mai multe modele matematice, și nu trebuie să credem că un model matematic sau altul ne spune ce este universul. Modelele matematice ne dau doar predicții cu privire la comportarea universului, predicții ce sunt apoi testate experimental. Ele sunt doar o reprezentare a universului. De aceea, ce este universul pare să fie o întrebare din afara științei, pe care o putem eventual aborda odată ce definim mai bine ce înțelegem prin cuvântul “este”

„O particulă de sarcină pozitivă (pozitronul) se anihilează cu o particulă de sarcină negativă (electronul), generând lumina (fotonul)!”

„At trebui să fim mai circumspecți când afirmăm că știm fe sunt cu adevarat lucrurile, si sa spunem doar ca percepem lucrurile într-un mod sau altul.”

„Dacă două procese virtuale sunt ambele necesare într-un proces compus, atunci amplitudinile de probabilitate ale proceselor componente se înmulțesc. . Dacă numai unul din procese este suficient, atunci amplitudinile de probabilitate se adună.”

„…nu trebuie să ne imaginăm un electron clasic emițând eventual un foton din când în când. Din contră, trebuie să ne imaginăm că electronul chiar asta face tot timpul, emite fotoni în același timp pe fiecare dintre traiectoriile virtuale care pot fi imaginate! Cu alte cuvinte, procesele virtuale nu sunt probabile, ci ele au loc cu certitudine, toate în același timp.”

„Orice sistem de particule evoluează cuantic în același timp pe toate căile imaginabile din starea inițială în starea finală. O astfel de cale imaginabilă se numește proces virtual. Fiecare astfel de proces virtual primește o amplitudine de probabilitate, care cuantifică contribuția lui la procesul final. Particulele care iau parte la procesele virtuale se numesc particule virtuale. O mențiune a unei particule ca fiind virtuală trebuie să ne readucă aminte că ea ea parte într-un proces virtual, care are loc în același timp cu multe alte imaginabile.”

„…am văzut că esența mecanicii cuantice este faptul că un sistem cuantic se află simultan în toate stările sale clasice.”

„…din perspectiva științei, realitatea trebuie descrisă coerent prin simboluri matematice. Atunci, orice proces descris matematic coerent face obiectul realității, iar un proces care nu poate fi astfel descris sau explicitat (de pildă cele legate de “sensul vieții”

„Dacă universul este în esență așa de haotic, plin de interacții virtuale de tot soiul, care au loc în același timp, oare nu este de mirare că, la scară macroscopică, el pare atât de liniștit? Or, cu alte cuvinte, oare nu suntem destul de norocoși să nu regăsim haosul proceselor virtuale la scară macroscopică, și în felul acesta să ne putem liniștiți cartea pe fundalul unei muzici liniștitoare?”

„…toate antiparticulele (ca pozitronul) sunt de fapt particule care se deplasează înapoi în timp!”

„Este obligatoriu, spune Feynman să avem antiparticule și, mai mult, proprietățile acestora trebuie să fie complet determinate de cele ale particulei.”

„În noua interpretare a lui Feynman, un electron se deplasează înainte în timp, emite un Foton și apoi se întoarce în timp.”

„…aceste particule virtuale nu “trăiesc”

„reală”

„realității”

„Unda de probabilitate inițială a particulei era aceeași, particula putea fi găsită în mai multe locuri din frânele de interferență, cu diverse probabilități. Aceasta este o caracteristică generală a mecanicii cuantice, care ne spune că sistemul inițial, deși mereu la fel, poate sfârșit în stări finale diferite. Situația contrastează cu cea din fizica clasică unde, dacă avem precis aceeași configurație inițială, obținem mereu același rezultat.”

„Fiecare particulă din univers este manifestarea unui câmp, și numai măsurând proprietățile tuturor particulelor putem reconstrui toate câmpurile, întreaga “saltea”

„Interacțiunea nucleară slabă alte între toate particulele și se poate asocia acelor reacții în care apare neutrinul. Interacțiunea nucleară tare implică doar barioni și mezoni, nu însă și leptoni.”

„Barionii (cum ar fi neutronul sau protonul) sunt formați din exact trei quarci, fără nici un fel de antiquarc. Antibarionii (antiprotonul, antineutronul, etc.) sunt formați din trei antiquarci. Mezonii sunt formați dintr-un quarc și un antiquarc.”

„Fermioni: particule elementare care reprezintă un fel de cărămizi ale universului, precum electronul sau quarcul. Bosoni: particule elementare care mediază interacțiunile dintre fermioni, precum fotonul.”

„Principiul lui Pauli, cel care ne spune că doi bosoni de același tip pot ocupa aceeași stare cuantică, pe când doi fermioni nu.”

„Fermioni elementari: Quarci: u up, d down, s strange, c charm, t top și b bottom, după denumirile în limba engleză Leptoni: electroni e, miuonul (miu), tauonul, neutrinul electronic, neutrinul mionic și neutrinul tauonuc.”

„Bosoni elementari: Fotoni: ei mediază interacțiunea electromagnetică dintre quarcii sau leptonii încărcați cu sarcină electrică. Gluoni: denumirea vine de la cuvântul “glue”

„lipesc”

„…particulele elementara se organizează pe generații, în funcție de masele și sarcinile lor electrice. De ce? Nu știe încă nimeni…”

„…sarcina electrică a quarcului este precis o treime din cea a electronului. De ce? Iarăși nu știe nimeni.”

„Pentru a măsura cât mai precis frecvența, trebuie să așteptăm un timp cât mai lung.”

„1 hertz este frecvența unei oscilații cu o perioadă de o secundă.”

„Pentru a măsura frecvența cu o rezoluție de 0.1Hz (rezoluție mai bună) trebuie să așteptăm cel puțin 10 secunde, iar pentru a măsura și mai bine, cu o rezoluție de 0.01Hz trebuie să așteptăm 100 de secunde.”

„Oare nu este mai confortabil să te atașezi unei teorii larg răspândite pentru a căpăta un post permanent de profesor la o universitate, visul celor mai mulți cercetători?”

„Infinitul este un concept inaccesibil nouă, pentru că viața noastră este limitată și nu avem timp să-l “numărăm”

„Viața este caracterizată intrinsec de o complexitate foarte înaltă, complexitatea în mod curent nu o sesizăm la adevărata ei amploare.”

„Este normal să contemplăm un univers potrivit pentru viață, fiindcă altminteri viața nu ar fi apărut în el și nu ar fi avut cine să-l contemple.”

„După cum au existat mii de dinozauri de care noi nu mai știm, se poate să fi existat și mii de universuri nereușite uitate de istorie. Există câteva posibilități pentru existența acestor universuri foarte diferite de al nostru. O posibilitate ar fi ca universul să se nască de mai multe ori, în cicluri. La fiecare naștere a sa, universul selectează anumite spații Calabi-Yau pentru compactarea celor 6 dimensiuni spațială suplimentare, care în final dau întreaga evoluție a universului. Universul se naște și dispare apoi, urmând ca la o nouă naștere să aleagă altă modalitate de compactare. În final, va ieși unul cu simetria particulelor dată de modelul standard al particulelor elementare și în el noi, care iată am ajuns să ne întrebăm de ce este așa și nu altfel.”

„Entropia este minimă în starea de energie minimă a sistemului.”

„Vidul cuantic poate fi privit ca fiind plin de particule virtuale.”

„Fizica rămâne în esență un exercițiu prin care încercăm să corelăm fenomene aparent diferite ale naturii.”

„Prin observații atente asupra lumii cotidiene putem înțelege și descoperi legi profunde ale universului. Tot ce avem de făcut este să privim cu alți ochi lumea din jurul nostru.”

„Creierul nostru, veți fi poate de acord, este obișnuit să deducă automat regulile generale și să le arunce undeva în subconștient. Când apare însă o excepție, creierul se trezește ca din somn, la fel ca iepurele care sesizează o mișcare undeva dincolo de ierburi.”

„De ce se întorc oamenii acasă, nu pentru că își caută la sfârșitul zilei locul lor natural?”

„Langrage ne atrage atenția că, dintre toate traiectoriile care pot fi imaginate între momentul inițial și cel final, traiectoria reală este cea pentru care acțiunea corpului este minimă.”

„Geodezica este linia cea mai “scurtă”

„…naveta noastră spațială este propriul nostru trup. Și, pentru că motoarele acestuia au un timp limitat de funcționare, ne bucurăm de ceea ce s-a descoperit până acum, și nu putem trăi descoperirile ce vin.”

„Desigur, este și cât se poate de normal, ne concentrăm să cercetăm acolo unde sunt probleme ce pot fi testate, deoarece în acest fel răspunsurile vor veni destul de repede.”

„În teoria relativității generale se știe că orice obiect curbează spațiul-timp din jurul său. Cu cât este mai mare masa corpului, cu atât este mai mare curbura.”

„Dacă am îmbrățișa atitudinea ce spune că orice interpretare care explică fără contradicție datele experimentale este o reprezentare a realității, atunci în timp ce vorbim sau mâncăm au loc nenumărate alte procese paralele (virtuale) a căror existență nu o sesizăm pentru că ele nu contribuie prea mult la rezultatele finale. Aceste procese nu sunt înregistrate în cortexul din creier pentru a face parte din ceea ce numim noi viața noastră conștientă.”

„ce nu este rostit nu există”

„Chiar dacă am avea un spațiu perfect gol, ne așteptăm să găsim în el toate particulele virtuale ce pot apărea în univers sub forma lor virtuală.”

„Legea de conservare a energiei este o consecință a faptului că toate momentele de timp au aceeași importanță.”

„Cauzalitatea pare logică, deoarece noi oamenii suntem atât de “infestați”

„Timpul păstrează pe axa sa caracterul de cauzalitate, ca și cum acesta este un lucru indispensabil. De ce? Este o interpretare pe care noi o dăm universului sau există un motiv mai profund?”

„După cum spunea Einstein, cel mai de mirare este faptul că lumea e descriptibilă matematic.”

„Legile matematicii și chiar ale logicii pot fi în final niște legi deduse din comportarea universului în care înotăm.”

„Noi înșine poate am descoperit relații matematice într-un loc în care ele sunt doar forma exterioară, dar nu și esența, care poate ne scapă.”

„Tocmai această emoție este cea care cred eu că ne definește pe noi oamenii, fie ei cercetători, fizicieni sau olari. Emoția de a fi într-o lume a cărei existență o putem prea puțin explica și speranța de a deveni ceva mai mult decât dulapul de lângă noi.”

„După cum trebuie să acceptăm existența a mii de tipuri de bacterii invizibile în aerul pe care îl respirăm, la fel trebuie să acceptăm că particulele cuantice sunt în același timp în toate punctele din univers, chiar dacă în nici unul din cele două cazuri nu percepem cu simțurile noastre aceste situații.”