Lucian Andrei Filip

Pascal

Cugetări (Pensées)

1670

Blaise Pascal

Cugetări (Pensées)

Fragmentele neterminate ale unei apologii a creștinismului: omul ca trestie gânditoare, mizeria și măreția, pariul, distracția.

lectură încheiată
26.11.2021
citate în arhivă
172

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

172 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Cei mai mulți oameni sunt leneși în gândire, lipsiți de curiozitate, absorbiți de vanități și indiferenți în emoții.”
    T.S. Eliot
  2. „Rari sunt matematicienii care să fie intuitivi și oamenii înzestrați cu intuiție care să fie matematicieni.”
  3. „Să faci lumină în filozofie înseamnă să fii un adevărat filozof.”
  4. „Cu cât este mai mare intelectul cuiva, cu atât mai multă originalitate descoperă în ceilalți. Oamenii obișnuiți nu găsesc nici o diferență între ceilalți oameni.”
  5. „Ar trebui să ne limităm, cât mai mult cu putință, la simplu și natural și să nu mărim ce e mic sau să micșorăm ce e mare. Nu e suficient ca un lucru să fie frumos; trebuie să fie potrivit pentru privitor și nu trebuie să aibă nimic în exces sau imperfect.”
  6. „Principala boală a omului este curiozitatea neobosită legată de lucrurile pe care nu le înțelege.”
  7. „Când nu știm adevărul despre un lucru, este util să existe o eroare comună, care este gândul de mai înainte.”
    Salomon de Tultie
  8. „Nimeni să nu spună că nu am zis ceva nou; prezentarea subiectului este nouă.”
  9. „Atât de mult poftelor perverse le place să obțină de la noi ceea ce vor fără să ne dea plăcere - moneda pentru care vom face orice se dorește.”
  10. „Elocvența are nevoie de plăcut și de real; însă plăcutul trebuie să fie extras el însuși din adevăr.”
  11. „Elocvența este o pictură a gândului; și aceia care, după ce au pictat-o, mai adaugă ceva, fac un tablou în locul unui portret.”
  12. „Aceia respectă Natura cum se cuvine, care ne învață că ea poate să vorbească despre orice, chiar și despre teologie.”
  13. „Omul este plin de dorințe: îi iubește numai pe aceia care i le pot îndeplini pe toate.”
  14. „Este cu mult mai bine să știi ceva despre orice, decât să știi totul despre un singur lucru.”
  15. „Să-l numești pe rege prinț este plăcut, căci îi micșorezi rangul.”
  16. „Vrei ca lumea să gândească de bine despre tine? Nu vorbi.”
  17. „Fie transportăm auditoriul cu noi, fie îl irităm.”
  18. „Omul nu este învățat niciodată să fie un gentilom dar este învățat orice altceva.”
  19. „Întreaga lume vizibilă este doar un atom imperceptibil în sânul nesfârșit al naturii. Nici măcar nu ne putem imagina ce înseamnă asta.”
  20. „Căci ce este de fapt omul în natură? Un Nimic în comparație cu Infinitul, Totul în comparație cu Nimicul, o medie între nimic și totul.”
  21. „Intelectul nostru ocupă aceleași poziții în lumea gândirii ca și corpul nostru în vastitatea naturii.”
  22. „Dacă omul și-ar face din el însuși principalul obiect de studiu, și-ar da seama cât de incapabil este să înainteze mai mult. Cum poate o parte să cunoască întregul?”
  23. „Fericit este acela care cunoaște cauzele lucrurilor.”
    Vergiliu în Georgicele, II
  24. „Să nu fii uimit de nimic este aproape singurul lucru care poate să confere și să păstreze fericirea.”
    Horațiu în Epistole, I, VI
    p. 1
  25. „Rațiunea este suficient de rezonabilă să admită că nu a fost în măsură să găsească nimic durabil, însă nu disperă încă să descopere cândva.”
  26. „Imaginați este partea înșelătoare a omului, acea amantă a erorii și falsității, cu atât mai înșelătoare, cu cât nu este întotdeauna astfel; căci ar fi o stăpână infailibilă a adevărului, dacă nu ar fi stăpână absolută a falsității.”
  27. „Imaginația nu poate să-i facă pe netoți înțelepți; însă poate să-i facă fericiți, în ciuda rațiunii care nu poate să-și facă prietenii altfel decât nefericiți; una îi acoperă cu glorie, cealaltă cu rușine.”
  28. „Iubirea sau ura alterează poziția justiției.”
  29. „Cel care ar urnă numai rațiunea, ar fi considerat nebun se cei mai mulți dintre oameni. Trebuie să judecăm după opinia majorității omenirii.”
  30. „Nu numai că impresiile vechi sunt în stare să ne înșele; farmecele noutății au aceeași putere.”
  31. „Interesul propriu este, iarăși, un instrument minunat care să ne acopere ochii.”
  32. „Omul este ațâțe de fericit întocmit, încât nu are nici o singură impresie bună despre adevăr și mai multe excelente despre fals.”
  33. „Rațiunea și simțurile, în afara faptului că ambele duc lipsă de sinceritate, se înșală, la rândul lor, între ele.”
  34. „Imaginația amplifică obiectele mici astfel încât să ne umple sufletele cu o percepere fantastică și cu o insolență impetuoasă; micșorează măreția după mărimea ei, ca atunci când vorbește cu Dumnezeu.”
  35. „Tot ce este făcut perfect prin progres, dispare tot prin progres.”
  36. „O întâmplare obișnuită nu ne uimește, nici când cauza e necunoscută; o întâmplare cum nu ai mai trăit vreodată trece drept extraordinar.”
    Cicero
  37. „Când vedem că întotdeauna se produce același efect, îi atribuim o necesitate naturală, cum va fi că va exista un mâine etc. Însă natura adeseori ne înșală și ea însăși nu se supune propriilor sale legi.”
  38. „Educația produce intuiții naturale și intuițiile naturale sunt șterse prin educație.”
  39. „Cel mai important lucru în viață este alegerea unei chemări; șansa o decide.”
  40. „Ne alegem chemarea după cum auzim că una sau alta sunt prețuite sau disprețuite în copilărie, căci în mod natural iubim adevărul și urâm nebunia.”
  41. „Este un lucru rău să fii plin de lipsuri; dar un rău și mai mare este să fii plin de ele și să nu recunoști, devreme ce aceasta ar însemna dispariția unei iluzii voluntare. Nu ne place ca alții să ne dezamăgească; nu credem că este drept să fie respectați de noi mai mult decât merită; prin urmare, nu este drept să îi dezamăgim și să vrem să ne respecte mai mult decât merităm pe drept.”
  42. „Rostirea adevărului este utilă celui căruia îi este relatat, dar dezavantajoasă pentru cel care îl rostește, deoarece îl face să devină antipatic.”
  43. „Viața omului nu este altceva decât o perpetuă iluzie; oamenii se înșală și se flatează unii pe alții.”
  44. „Când pasiunile ne îndeamnă să facem ceva, uităm de datorie; de exemplu, ne place o carte și o citim, când ar trebui să facem altceva.”
  45. „Fiecare își are fanteziile sale, opuse binelui său adevărat, potrivite însăși ideii pe care o are referitor la bine.”
  46. „Prosperitatea sau norocul au prea puțină legătura cu materia.”
  47. „Există oameni care mint de dragul mințitului.”
  48. „Natura ne dă pasiuni și dorințe potrivite situației noastre de moment. Nu suntem tulburați decât de temerile pe care noi înșine, nu natura, ni le provocăm, căci ele contribuie la starea în care suntem.”
  49. „Natura se imită pe sine.”
  50. „Natura diversifică și imită; arta imită și diversifică.”
  51. „Nu este vorba că totul ar fi infinit și etern, însă aceste realități finite sunt infinit multiplicate.”
  52. „Natura noastră constă în mișcare; repausul complet înseamnă moarte.”
  53. „Dacă un soldat sau un muncitor cu brațele se plânge de greutatea meșteșugului lui, pune-l să nu facă nimic. Nimic nu-i este mai nesuferit omului decât să se afle într-un repaus total, lipsit se pasiuni, fără ocupație, fără distracție, fără studiu. Atunci își simte lipsa de însemnătate, disperarea, insuficiența, golul interior. Din adâncul inimii sale vor apărea imediat oboseala, mâhnirea, tristețea, agitația, iritarea, disperarea.”
  54. „În dispute ne place să vedem ciocnirea opiniilor, dar nu ne place deloc să contemplăm adevărul când îl descoperim.”
  55. „Nu căutăm niciodată lucruri de dragul lor, ci de dragul căutării.”
  56. „Omul își face în mod natural meseria oriunde, numai în camera lui, nu.”
  57. „Toată nefericirea omului pornește dintr-un singur fapt, acela că nu poate să rămână liniștit în camera lui.”
  58. „Omul caută conversații și vrea să ia parte la jocuri doar pentru că nu poate să găsească plăcere în a rămâne în căminul lui.”
  59. „Nu căutăm soarta pașnică și ușoară care să ne permită să ne gândim la condiția noastră nefericită, nici la pericolele războiului, nici la muncă, ci agitația care ne alungă aceste gânduri și ne amuză. Motiv pentru care ne place mai mult vânătoare decât prada.”
  60. „Omul caută repausul într-o luptă împotriva dificultăților; și după ce le-a depășit, repausul devine se nesuportat.”
  61. „Dar poți să spui care este scopul său? Plăcerea de a se lăuda mâine la prieteni că a jucat mai bine decât un altul. Așa că, unii transpiră în odăile lor ca să arate celor învățați că au rezolvat o problemă de algebră pe care până la ei nimeni nu a fost în stare să o rezolve. Mai mulți se expun unor pericole extreme, după părerea mea la fel de prostește, pentru a se lăuda după aceea că au cucerit o cetate. În sfârșit, alții se consumă învățând toate aceste lucruri, nu pentru a deveni mai înțelepți, ci pentru a demonstra că le știu; și aceștia sunt cei mai necugetați din această categorie, de vreme ce sunt astfel cu bună știință, în vreme ce legat de ceilalți se poate presupune că, dacă ar ști despre ce e vorba, nu ar mai fi necugetați. Un om își petrece viața fără plictiseală, jucând zilnic pe mize mici. Dă-i în fiecare dimineață banii pe care i-ar putea câștiga în fiecare zi, cu condiția să nu joace; îl faci nefericit.”
  62. „Un singur gând ne preocupă; nu ne putem gândi la două lucruri în același timp.”
  63. „Suntem atât de îngâmfați, încât am vrea să fim cunoscuți se întreaga lume, chiar și de generațiile următoare, când noi nu vom mai fi; și suntem atât de înfumurați, încât ne umple de încântare și ne fericește respectul a cinci sau șase vecini. Nu ne dăm osteneala să fim respectați în orașele prin care trecem. Dar dacă e să rămânem puțin undeva, suntem foarte preocupați de asta. De cât de mult timp? Un timp măsurat cu propria noastră viață înfumurată și meschină.”
  64. „Cei care scriu împotriva înfumurării vor să aibă gloria de a fi scris bine; și cei care citesc gloria de a fi citit. Eu, cel care scriu asta, probabil că am această dorință și probabil cei care vor citi.”
  65. „Cel mai des, vrem să știm ca să vorbim.”
  66. „Farmecul faimei este atât de mare, încât ne place orice lucru la care îi este atașată, chiar și moartea.”
  67. „Nu este lipsit se sens ca omul să cedeze durerii dar este dizgrațios să cedeze plăcerii.”
  68. „Oare e ciudat și surprinzător să spui că e necugetat să cauți măreția?”
  69. „Cum omul nu poate să lupte împotriva morții, nefericirii, ignoranței, a recurs la distracție pentru a fi fericit, pentru a nu se mai gândi deloc la ele.”
  70. „Atât suntem de imprudenți, încât rătăcim în timpuri care nu ne aparțin, și nu ne gândim la singurul timp care ne aparține; și atât de leneși suntem, încât visăm la acele timpuri care au trecut și necugetați îl trecem cu vederea pe singurul care există cu adevărat. Căci prezentul este în general dureros pentru noi.”
  71. „Fiecare om să-și cântărească gândurile și le va găsi ocupate pe toate cu trecutul și viitorul. Aproape că niciodată nu ne gândim la prezent; și chiar dacă ne gândim la el, o facem numai pentru a lua lumina din el și a aranja viitorul. Prezentul nu este niciodată scopul nostru. Trecutul și prezentul sunt mijloacele noastre; numai viitorul este scopul nostru. Așa că nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim; și, cum tot timpul ne pregătim să fim fericiți, este imposibil să fim vreodată.”
  72. „Ne cunoaștem pe noi înșine atât de puțin, încât omul crede că e pe cale să moară când e bine și crede că e bine când e în pragul morții.”
  73. „Cei mari și cei umili trăiesc aceleași nenorociri, aceleași dureri, aceleași pasiuni; dar unii sunt sus pe roată și ceilalți mai aproape de centru, așa că sunt mai puțini afectați de revoluții.”
  74. „Rolul lui Dumnezeu, care așază toate lucrurile cu bunătate, este să pună religia în minte prin rațiune și în inimă prin milostenie. Dar să vrei să le pui în minte și în inimă cu forța și amenințarea nu înseamnă să pui religia acolo, ci să terorizezi.”
  75. „Din frica de a fi conduși de teroare, fără călăuzire, stăpânirea pare tiranică.”
  76. „Pentru a ataca biserica, ei ar trebui să protesteze că au făcut toate eforturile cu putință să-l caute pe Dumnezeu pretutindeni și chiar în ceea ce propune biserica spre instruirea lor, dar fără nici un rezultat.”
  77. „E un mare rău să fii chinuit de îndoială, însă există cel puțin o datorie indispensabilă să cauți, când ai asemena îndoieli; și astfel, cel care are îndoieli și nu caută este absolut nefericit și greșește total.”
  78. „În mod natural omul iubește numai ceea ce-i poate fi de folos.”
  79. „Nu trebuie pus la îndoială faptul că durata vieții este de doar o clipă; că starea de moartea este eternă, indiferent care ar fi natura ei;”
  80. „Suntem niște nebuni care se încred în tovărășia altor oameni. Vrednici de plâns cum suntem, neputincioși cum suntem, nu ne vor ajuta; vom muri singuri.”
  81. „Sunt de acord să nu se cerceteze opiniile lui Copernic; doar atât!”
  82. „Ateismul dovedește puterea minții, dar numai într-o măsură.”
  83. „Nu-i acuza de eroare pe cei ce au făcut o alegere; căci tu nu știi nimic despre asta.”
  84. „Când există o infinitate și nu există o infinitate de șanse de a pierde contra celor de a câștiga, nu pierde timpul ezitând, trebuie să mizezi totul.”
  85. „Fiecare jucător joacă o certitudine pentru a câștiga o incertitudine și cu toate acestea joacă o certitudine finită pentru a câștiga o incertitudine finită, fără să contravină rațiunii.”
  86. „Trebuie să trăim astfel pe această lume, adică, potrivit acestor ipoteze care urmează: (1) că am putea rămâne pentru totdeauna aici; (2) că este sigur că nu vom rămâne prea mult aici și nesigur că vom rămâne aici o oră. Aceasta din urmă Ipoteză reprezintă condiția umană.”
  87. „Mi-ar fi mult mai frică să nu greșesc și să constat fă religia creștină are dreptate, decât să nu greșesc crezând că are dreptate.”
  88. „Credința vine din auzite.”
    Romani 13:
    p. 17
  89. „Numai dovezile conving mintea. Obiceiul este sursa dovezilor noastre cu efectul cel mai puternic și în care credem cu cea mai mare tărie.”
  90. „Nu este suficient să crezi doar prin forța convingerii, când instinctul este înclinat să creadă contrariul.”
  91. „Oamenii obișnuiți au puterea să nu se gândească la ceea ce nu vor să se gândească.”
  92. „Motivele, văzute de departe, par să ne limiteze perspectiva; dar când ajungem la ele, începem să vedem dincolo de ele.”
  93. „Credința adevărată spune ceea ce simțurile nu spun, dar nu contrariul a ceea ce văd.”
  94. „Nu trebuie să spunem că nu există nimic din ce nu putem vedea. Trebuie să vorbim ca alții, dar nu să gândim ca ei.”
  95. „Ultimul procedeu al rațiunii este să recunoască faptul că există o infinitate de lucruri care o depășesc.”
  96. „Justiția lipsită de putere este neajutorată; puterea fără justiție este tiranică.”
  97. „Aceia care sunt capabili de originalitate sunt puțini; mulțimile nu fac decât să urmeze obiceiurile și le refuză gloria acelor inventatori care o caută prin invențiile lor. Iar dacă aceștia sunt îndârjiți în dorința de a-și câștiga gloria și îi disprețuiesc pe cei care nu inventează, aceștia din urmă le vor da porecle ridicole și îi vor bate cu bastonul. Așadar, nimeni să nu se laude cu subtilitate proprie sau, să-și păstreze pentru sine mulțumirea de sine.”
  98. „Oamenii se vor lupta fără îndoială până când cei mai puternici îi vor înfrânge pe cei mai slabi și se va instaura o tabără dominantă.”
  99. „Niciodată nu iubim o persoană, ci doar calitățile ei.”
  100. „Este periculos să le spui oamenilor că legile sunt nedrepte; pentru că le respectă numai pentru că le cred drepte. Prin urmare, este necesar să li se spună, în același timp, că trebuie să le respecte pentru că sunt legi, la fel cum se supun superiorilor lor, nu pentru că sunt drepți, ci pentru că le sunt superiori. În acest fel, este prevenită revolta, dacă lucrurile pot fi făcute clare și se înțelege care este definiția corectă a justiției.”
  101. „Lumea este un bun judecător al lucrurilor, căci se află în ignoranța eu naturală, care este starea naturală a omului.”
  102. „Puterea regilor este întemeiată pe rațiune și pe nechibzuința poporului, și mai ales pe nebunia lui.”
  103. „Tirania este dorința de a obține într-un fel, ceea ce se poate obține numai altfel.”
  104. „Este adevărat că trebuie să-i respectăm pe nobili, dar nu pentru că nașterea nobilă ar fi o superioritate reală.”
  105. „Trebuie să păstrăm secretă gândirea și să judecăm totul cu ea, vorbind însă asemenea oamenilor.”
  106. „Nu-mi pot imagina omul lipsit de gândire; ar fi o piatră sau o brută.”
  107. „Omul este doar o trestie, cel mai slab lucru din natură; însă este o trestie gânditoare. Nu este nevoie ca întregul univers să se înarmeze să-l zdrobească. Un abur, o picătură de apă, sunt suficiente să-l omoare. Dar dacă ar fi ca universul să-l zdrobească, omul ar fi tot mai nobil decât ceea ce l-a ucis, pentru că știe că universul este mare și acesta este avantajul pe care îl are față de el universul; universul nu știe nimic din toate acestea.”
  108. „Nu în spațiu trebuie să-mi caut demnitatea, ci în guvernarea gândirii mele. Nu voi avea mai mult dacă voi poseda lumi. Prin spațiu, universul mă înghite ca pe un atom; prin gândire înțeleg lumea.”
  109. „Forța virtuții unui om nu trebuie măsurată după eforturile sale, cu după viața lui obișnuită.”
  110. „Nu trebuie să dăm dovadă de măreție ajungând la o extremă, ci atingândule le ambele în același timp și umplând tot spațiul dintre ele.”
  111. „Natura omului nu trebuie să progreseze întotdeauna, își are progresele și regresele sale.”
  112. „Descoperirile omului de la o epocă la alta se dovedesc a fi aceleași.”
  113. „Suferim de pe urma unui exces de literatură ca și de pe urmă oricărui alt exces.”
    Seneca
  114. „Ceea ce-i șade cel mai bine fiecăruia în parte înseamnă pentru el cel mai natural.”
    Cicero
  115. „Înțelepciunea nu cere întotdeauna prea multă învățătură.”
    Seneca
  116. „Ceea ce nu este rușinos începe să devină astfel când este aprobat de mulțime.”
    Cicero
  117. „Rareori se întâmplă ca un om să se respecte pe sine.”
    Quintillian
  118. „Nimic nu este mai rușinos decât să afirmi înainte să știi.”
    Cicero
  119. „Minții îi bâzâie o muscă în ureche; aste e destul să o facă incapabilă de o bună judecată. Dacă vrei ca mintea să fie în stare să ajungă la adevăr, alungă acel animal care își ține rațiunea în frâu și tulbură acel minunat intelect care stăpânește cetăți și regate.”
  120. „Memoria este necesară pentru toate operațiunile rațiunii.”
  121. „Întâmplarea dă naștere gândurilor și întâmplarea le alungă; nicio artă nu poate să le păstreze sau să le capete. Mi-a scăpat un gând. Am vrut să-l scriu. În schimb scriu că mi-a scăpat.”
  122. „Omul se trezește întotdeauna dezamăgit și, printr-o umilință comică, crede că e vina lui și nu a meșteșugului pe care pretinde mereu că-l stăpânește.”
  123. „Slăbiciunea omului este cu mult mai evidență la cei care nu și-o cunosc, decât la cei care și-o cunosc.”
  124. „Suntem numai falsitate, duplicitate, contradicție; ne ascundem și ne deghizării pe noi înșine de noi înșine.”
  125. „Să părăsesc media înseamnă să abandonez omenirea. Măreția sufletului omului constă în a ști cum să-și mențină media.”
  126. „Nu este bine să ai prea multă libertate. Nu este bine să ai tot ce-ți dorești.”
  127. „Toate maximele bune sunt în lume. Nu trebuie decât să le aplicăm.”
  128. „Este adevărat că trebuie să existe inegalitate între oameni; însă dacă este recunoscută, deschisă este calea nu către cea mai mare putere, ci către cea mai mare tiranie.”
  129. „Contradicția nu este un semn de falsitate și nici lipsa de contradicție nu e un semn de adevăr.”
  130. „Dacă am visa același lucru în fiecare noapte, ne-ar afecta la fel de mult ca obiectele pe care le vedem zi de zi. Și dacă un meșteșugar ar visa în fiecare noapte timp se douăsprezece ore că e rege, eu cred că ar fi aproape la fel de fericit ca un rege.”
  131. „De vreme ce toate visele sunt diferite și fiecare parte este diversificat, ceea ce vedem în ele ne afectează mult mai puțin decât ce vedem când suntem treji, datorită continuității, care nu este, totuși, atât de continuă și atât de uniformă încât să nu se schimbe și ea; însă se schimbă mai puțin brusc, cu rare excepții, ca atunci când călătorim și apoi spunem, “Mi se pare că visez.”
    Căci viața este
  132. „Măreția omului este măreață prin faptul că știe despre el că este nefericit. Copacul nu știe despre el că este nefericit. Și atunci, a fi nefericit înseamnă a ști că ești nefericit; dar este și măreț să știi că cineva e nefericit.”
  133. „Nimeni nu este fericit înainte de moarte.”
    Ovidiu în Metamorfozele, III
  134. „Tot ce există pe lume este depravarea cărnii sau depravarea ochilor sau mândria de a trăi.”
    1 Ioan 2:
    p. 16
  135. „Dacă e o nemaivăzută orbire să trăiești fără să cercetezi cine ești, este o înfricoșătoare orbire să trăiești întru rău, crezând în Dumnezeu.”
  136. „Suntem profund îndatorați față de cei care ne arată lipsurile noastre.”
  137. „Trebuie să rămânem tăcuți cât mai mult cu putință și să vorbim cu noi înșine numai despre Dumnezeu, care știm că e adevărat; și astfel, ne convingem pe noi înșine de adevăr.”
    // de fapt, nu creăm astfel iluzia unui adevăr subiectiv pe
  138. „Ceea ce au găsit din cauza curiozității lor, au pierdut din cauza mândriei.”
    Sf
  139. „Oamenii hulesc ceea ce nu cunosc.”
  140. „Trebuie ca oamenii să aibă sentimente potrivite cu ceea ce ne învață.”
  141. „Religia creștină îi învață pe oameni două adevăruri: că există un Dumnezeu pe care omul poate să-l cunoască și că există o depravare a naturii sale care îl face nedemn de Dumnezeu.”
  142. „Nu numărul anilor, ci mulțimea generațiilor face lucrurile neclare. Căci adevărul este pervertit numai de schimbarea oamenilor.”
  143. „Nu trebuie să punem pe același nivel și să confundăm lucrurile, pentru că acestea par să fie în acord într-un punct, în vreme ce sunt pronunțat dezacord în altul.”
  144. „Starea de boală a sufletului este starea de boală a corpului.”
  145. „Prorocii spun că vor fi înțeleși abia la împlinirea timpului.”
    Ieremia 30:24
  146. „Pentru a înțelege înțelesurile unui autor, trebuie să facem toate pasajele contrarii să fie de acord.”
  147. „Când văd orbirea și răutatea omului, când privesc întregul univers tăcut și omul fără lumină și pierdut în acest colț al universului, fără să știe cine l-a pus aici, ce a venit să facă, ce se va întâmpla cu el după moarte, incapabil să cunoască ceva, mă îngrozesc, asemenea unuia care ar trebui să fie dus în somn pe o insulă pustie îngrozitoare și s-ar trezi fără să știe unde este și fără mijloace de scăpare.”
    // scăparea este în interior, acolo trebuie să
  148. „Dacă pasiunile nu ar fi avut nici o putere asupra noastră, o săptămână și o sută de ani ar însemna unul și același lucru.”
  149. „Trebuie să fii îndrăzneț să prezici același lucru în atât de multe feluri.”
  150. „Să prorocești înseamnă să vorbești despre Dumnezeu, nu din mărturii exterioare, ci dintr-un sentiment interior și imediat.”
  151. „Este periculos să fii ispitit; și oamenii sunt ispitiți pentru că nu se roagă.”
  152. „Înțelegerea binecuvântărilor promise depinde de inimă, care spune că e bun ceea ce-i place; însă înțelegerea momentului promis nu depinde de inimă.”
  153. „Trebuie, prin urmare, să respectăm părinții și tradiția de a ști cândva…”
  154. „Nu te teme dacă te temi, dar dacă nu te temi, atunci teme-te.”
    Luca 12:
    p. 32
  155. „Dacă omul se cunoștea pe sine, Dumnezeu l-ar vindeca și l-ar ierta.”
  156. „Este mult mai înjositor să mori condamnat de justiție, decât în urma unei răzvrătiri.”
  157. „Întreaga glorie a măreției nu are nicio strălucire pentru oamenii care se află în căutarea înțelegerii.”
  158. „Nu există, din perspectiva umană, nicio certitudine, dar avem rațiune.”
  159. „Minunile sunt pentru doctrină, nu doctrina pentru minuni.”
  160. „Pentru slăbirea dușmanilor, le dezarmezi întreaga biserică.”
  161. „Papa îi urăște și se teme de cei învățați, care nu i se supun de bună voie.”
  162. „Omul a pus justiția în mâinile puterii. Și astfel se spune că este just ceea ce li se impune oamenilor să asculte.”
  163. „Oamenilor le place certitudinea.”
  164. „Este îngrozitor că ne propun disciplina bisericii de astăzi ca fiind atât de bună, încât este o crimă să vrei să fie schimbată.”
  165. „Uniformitatea fără diversitate este nefolositoare altora; diversitatea fără uniformitate este ruinătoare pentru noi. Una este dăunătoare pe dinafară; cealaltă este dăunătoare pe dinăuntru.”
  166. „Oamenii nu fac răul atât de complet și de bucuroși ca atunci când îl fac din convingere religioasă.”
  167. „Slujitorul nu știe ce face stăpânul lui, căci stăpânul îi spune numai fapta, nu intenția.”
  168. „Dumnezeu privește numai înăuntru; biserica judecă numai prin ce este exterior. Dumnezeu iartă de îndată ce vede penitența în inimă; biserica, atunci când o vede în lucrări.”
  169. „Nimic nu dă certitudine, în afara adevărului; nimic nu dă tihnă în afara căutării sincere a adevărului.”
  170. „Probabilitatea. Oricine o poate folosi; nimeni nu o poate lua.”
  171. „Abuzul de adevăr trebuie folosit ca și falsul.”
  172. „Îndepărtează probabilitatea și nu mai poți face pe plac lunii; dă-i siguranță și nu mai poți să nu-i fii pe plac.”
    “Cei mai mulți oameni sunt leneși în gândire