Lucian Andrei Filip

Dragomir

O teză de doctorat la Dumnezeu

2007

Alexandru Dragomir

O teză de doctorat la Dumnezeu

Caiete filozofice publicate postum — fragmente despre viață, moarte, putere, prostie și existența cea de toate zilele.

lectură încheiată
10.01.2026
citate în arhivă
73

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

73 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Un filozof poate beneficia de șansa discreției care însoțește vocația gândirii. Spre deosebire de un pianist, care este anihilat dacă i se iau pianul și sala de concerte, un filozof poate foarte bine să gândească fără să publice, mulțumindu-se să rămână o viață în preajma cărților esențiale ale filozofiei.”
    Gabriel Liiceanu
    p. 22
  2. „Ieșirea din clandestinitatea asumată a culturii nu se face decât prin șansă sau exigența unui Dumnezeu care iubește cultura.”
    Gabriel Liiceanu
    p. 23
  3. „Ceea ce-l deosebește pe fenomenolog de omul de rând este așadar o chestiune de voință. Și de efort, desigur. Trebuie să vrei să vezi un lucru dincolo de straturile de prejudecăți sub care l-a îngropat opinia comună, dincolo de deformările la care îl supunem zi de zi prin flecăreală, prin curiozitatea noastră vidă și prin ambiguitățile noastre.
    Gabriel Liiceanu
    p. 33
  4. „Dacă vrei să ajungi la ființa unui lucru, trebuie să te lași ghidat de el.”
    Gabriel Liiceanu
    p. 34
  5. „Eu sunt viața mea, și totuși ea nu atârnă de mine.”
    p. 46
  6. „Viața merge cum e ea, străină de dorințele ori gândurile mele. Firește că pot să-mi curm viața, dar asta nu schimbă nimic: doar am ucis viața, n-am schimbat-o.”
    p. 47
  7. „Împărtășirea oricărei experiențe intime este sortită de la bun început eșecului. Poate că singura cale de a reuși acest lucru este iubirea, în măsura în care hotarul care desparte propriul meu de al altuia dispare în favoarea unui propriu lărgit.”
    p. 48
  8. „Viața mea este a mea nu numai fiindcă se raportează la mine, ci și fiindcă îmi este dată mie s-o trăiesc.”
    p. 49
  9. „Dacă viața mi-e dată ca s-o trăiesc, cum anume o voi trăi? Evident, cumva. Acest cum îmi trăiesc viața este obârșia însăși a libertății.
    p. 49
  10. „Viața e un ‘bun’ consumabil și care se consumă singur, vrând-nevrând, și asta e tot ce avem.”
    p. 50
  11. „În viața de toate zilele facem ceva, mergem, venim și suntem astfel în întregul existenței, fără să ne gândim la existență. Doar uneori, poate noaptea privind cerul înstelat, de pe vârful muntelui, ne dăm seama că există existența cu noi cu tot, ca un fior.”
    p. 63
  12. „Orice gândire care sucește total lucrurile pe care eu credeam că le știu este filozofie, și ea este primejdioasă, căci amenință curgerea vieții mele de zi cu zi.”
    p. 67
  13. „Istoria științei e mai plină de cimitire decât de cuceriri valabile.”
    p. 71
  14. „N-am întâlnit escroc mai mare decât este omul cu sine însuși. Orice greșeală impietează asupra imaginii pe care ți-o faci despre tine. Or, e curios să vezi cum întotdeauna câștigă imaginea și niciodată greșeala.”
    p. 72
  15. „Nu există sursă mai bună a cunoașterii de sine decât dialogul cu greșeala care îți aparține: a o asuma, a vrea mai târziu să o eviți, a o transforma, a-i vindeca sursa.”
    p. 72
  16. „Eroarea este falsul în căutarea adevărului, pe când minciuna este falsificarea unui adevăr știut.”
    p. 74
  17. „‘Intelectualul’ a devenit tot mai mult omul care citește, nu omul care gândește.”
    p. 112
  18. „La noi, foarte puțini oameni culți știu că nu sunt culți.”
    p. 112
  19. „Un intelectual încrezut e cel care a citit cărți prea bune pentru el.”
    p. 112
  20. „A gândi singur nu înseamnă a gândi de la tine, ci, dimpotrivă, a aștepta ce-ți vine-n gând, a fi ‘liber’ pentru gândurile ce vin peste tine.”
    p. 113
  21. „Violența este ultima armă a răului, dar ea stă în spatele tuturor celorlalte sau, mai degrabă, este orizontul în care se rânduiesc toate celelalte.”
    p. 116
  22. „Răul prelucrează cu precădere proștii, în vreme ce binele, pentru că implică analiza, recurge cel mai adesea la inteligenți. Și cum proștii sunt mai mulți, răul are mai lesne câștig de cauză.”
    p. 118
  23. „Atât cât schimbăm lumea, atât ne schimbăm și noi.”
    p. 120
  24. „Cifra este priza stăpânirii asupra supușilor. Cifra este o formă de control, forma de verificare a realității. Este iluzia că prin grila cifrei poți controla și stăpâni totul.”
    p. 123
  25. „Caracterizată temporal, provincia este locul unde multe se petrec, dar unde nu se întâmplă nimic.”
    p. 134
  26. „Cele mai multe șanse de a fi uitate și pierdute au obiectele care nu mai prezintă nici un interes pentru noi.”
    p. 146
  27. „Nu există citire definitivă a marilor filozofi.”
    p. 148
  28. „Veleitarul este un om de acțiune sabotat de însuși proiectul lui de a face. El își propune să facă în spațiul lui ceea ce nu poate să facă. El vrea să prindă o balenă cu o undiță firavă. Însăși măreția proiectului e frâna realizării lui.”
    p. 148
  29. „O societate democratică n-ar trebui să conțină în ea o structură care îi contrariază esența și, totodată, o societate democratică trebuie să aibă Serviciile Secrete care să-i asigure securitatea.”
    p. 157
  30. „Demitizarea ne-a răpit o lume întreagă fără s-o înlocuiască cu ceva, așa că am rămas cu surogate ca mafia, terorismul, perversitățile, narcoticele etc. și cu... pekinezi.”
    p. 169
  31. „Odată cu creșterea și desăvârșirea sistemelor de comunicații scade și posibilitatea generală de intercomunicații umane.”
    p. 171
  32. „Cu cât o disciplină sau o tehnică este mai avansată, cu atât se îndepărtează de omul de rând și contribuie la crearea lumii neînțelese ce-l înconjoară.”
    p. 171
  33. „În viața lui, omul trebuie să se afirme. Nu ca voință de putere, ci ca a-ți lua viața în brațe. Afirmarea nu este doar acțiune, ci condiția ei permanentă, care premerge oricărei acțiuni, oricărui gând, oricărei opinii. În toate ne afirmăm. Crizele existențiale pure sunt crize de afirmare.”
    p. 174
  34. „Competența înseamnă nu numai să te pricepi la ceva, ci și — pe aceleași criterii — să știi că nu te pricepi la altceva.”
    p. 176
  35. „Nu e trist să-ți folosești viața pentru ce o să fie când tu n-ai să mai fii?”
    p. 188
  36. „Angajatul de stat are mentalitatea funcției, nu calitățile ei.”
    p. 190
  37. „Filozofia e răspunsul unui Dumnezeu care nu există.”
    p. 207
  38. „Poeții sunt nebunii care au găsit mijlocul să fie psihiatrii lumii.”
    p. 207
  39. „Începi să fii de-adevăratelea când accepți că tot ce faci te reprezintă.”
    p. 210
  40. „Vorbirea e totdeauna eveniment, scrisul e totdeauna document.”
    p. 212
  41. „Ai înțeles de-adevăratelea un text când simți că-l moștenești.”
    p. 213
  42. „Maturul e un manuscris plin de corecturi.”
    p. 215
  43. „Singurătatea sporește instinctul autodistrugerii.”
    p. 217
  44. „Cu toți oamenii am, la început, de trecut pragul lui «n-avem nimic să ne spunem».”
    p. 218
  45. „Când îți mor cei dragi începe egoismul de a trăi.”
    p. 218
  46. „Viața e un joc de reguli neștiute, a cărui miză ești tu însuți.”
    p. 218
  47. „Fiecare zi o viață pe scurt. Un memento de care nimeni nu ține zilnic seama.”
    p. 219
  48. „Remușcarea este memoria morală.”
    p. 220
  49. „În fond, eu fac o teză de doctorat la Dumnezeu.”
    p. 220
  50. „Ideile trebuie și digerate, nu numai mestecate.”
    p. 220
  51. „Bătrânii locuiesc în ruinele vieții lor.”
    p. 221
  52. „Românul mai are o mare rezervă de respect și admirație pentru cinste, caracter, competență, cu condiția să nu-i fie cerute lui.”
    p. 222
  53. „Maturizarea e în bună parte o luptă între învăț și dezvăț.”
    p. 226
  54. „Ce ți se întâmplă ție e o pățanie. Ce li se întâmplă altora e «informație».”
    p. 228
  55. „Înțelepciunea izvorăște din întrebările proprii. Dar ele de unde vin?”
    p. 228
  56. „Frica de moarte e doar frică de frică.”
    p. 231
  57. „Viața e un bun de consumație care se consumă singur și asta e tot ce avem.”
    p. 233
  58. „A vorbi clar înseamnă a vorbi în așa fel încât cuvintele să nu conteze.”
    Karl Popper
    p. 238
  59. „A fi liber înseamnă a nu avea «program».”
    p. 238
  60. „Orice «trebuie» este o sub-jugare a prezent-viitorului de către trecut.”
    p. 239
  61. „Viața e un joc pe viață și pe moarte, în care, la sfârșit, credem că știm ce-ar fi trebuit să facem.”
    p. 240
  62. „Oamenii fără vicii nu au nici imaginație. Sau au doar una imaginată.”
    p. 245
  63. „Sinceritatea umilește.”
    p. 248
  64. „Cei mai mulți oameni confundă «nu am nimic să-mi reproșez» cu «nu vreau să-mi reproșez nimic».”
    p. 252
  65. „Nu din moarte izvorăște frica, ci din nemărginitul care devine prezență.”
    p. 254
  66. „A filosofa este a gândi despre ceea ce toată lumea știe.”
    p. 254
  67. „Metafizica este căutarea locului de unde se vede existența.”
    p. 254
  68. „Să judeci un om e o treabă fără sfârșit, din care nu înveți altceva decât să judeci greșit.”
    p. 254
  69. „Viața n-are sens decât dacă n-are sens.”
    p. 254
  70. „În întrebări toți suntem geniali; doar la răspunsuri ne răsfirăm în proști, mediocri, deștepți și geniali.”
    p. 255
  71. „Cu toți avem idei pe care ar trebui să le scoatem la pensie.”
    p. 255
  72. „Fiecare suntem un amestec de ceea ce suntem, ce credem că suntem și ce am vrea să fim.”
    p. 256
  73. „Trăim cu necontenita credință că o să trăim. Cum de e cu putință așa ceva? În fiecare seară ne culcăm convinși că o să trăim mâine. Dar și mai și este convingerea că o să fie un mâine.”
    p. 260