Lucian Andrei Filip

Huxley

Maimuță și esență

1948

Aldous Huxley

Maimuță și esență

Distopie scurtă, scrisă sub forma unui scenariu de film. Huxley imaginează o lume postapocaliptică în care omul s-a întors la propria animalitate — și descoperă că maimuța din el alesese deja scopul, în vreme ce esența nu mai are decât metoda.

lectură încheiată
13.11.2023
citate în arhivă
13

— arhiva de citate

Fragmente ridicate din carte și așezate în ordinea apariției lor — sediment de gândire, nu colecție.

13 fragmente · marginalia indică pagina

  1. „Idealul Ordinii naște tiranie, iar idealul Frumuseții, monștri și violență.”
    p. 15
  2. „Când în sfârșit obții ce ți-ai dorit, niciodată nu-i ce credeai c-o să fie.”
    p. 17
  3. „Publicului îi place să vadă că starurile lui au succes.”
    p. 18
  4. „Maimuța își alege scopul; a omului e doar metoda.”
    p. 20
  5. „Ceea ce numim noi cunoaștere nu e decât o altă formă a ignoranței — foarte organizată…”
    p. 43
  6. „Iubirea e însăși esența / A tot ce gândesc, a tot ce fac.”
    p. 44
  7. „Cu toții primim exact ce-am cerut.”
    p. 47
  8. „Nu există limite. Toată lumea e capabilă de orice — dar orice.”
    p. 144
  9. „Dacă vrei să ai solidaritate, trebuie să ai fie un inamic din exterior, fie o minoritate oprimată.”
    p. 146
  10. „Dormind, încetăm să trăim ca să putem fi trăiți (ce binecuvântare!) de un Altul fără nume, care profită de ocazie ca să-i redea minții sănătatea și să aducă vindecarea trupului abuzat și chinuit de propriu-i posesor.”
    p. 163
  11. „Tu și cu mine stăm împreună, vorbim și suntem fericiți pentru că tu ești tu și eu sunt eu.”
    p. 169
  12. „Bucuria este doar pentru aceia a căror viață se află în acord cu Ordinea prestabilită a lumii. Pentru voi cei isteți, care credeți că puteți să aduceți îmbunătățiri acestei Ordini, pentru voi cei furioși, cei rebeli, cei nesupuși, bucuria devine ceva străin.”
    p. 199
  13. „răul, de câte ori e dus până la limită, întotdeauna se autodistruge. După care Ordinea lucrurilor iese din nou la suprafață.”
    p. 206