Invențiile mele

Dacă ura voastră s-ar transforma în curent electric, ar lumina întreaga lume.

Oul științei este depus în cuibul solitudinii, chiar dacă poate fi incubat, clocit în laboratoarele scumpe și ultramoderne.

Originalitatea înflorește în izolarea fără influențe exterioare, care nenorocesc mintea creativă. Fii singur! Acesta este secretul inventicii! Fii singur! Atunci apar ideile.

Lupta pentru existență fiind mai ușoară, va exista posibilitatea unei dezvoltări în vederea unui scop ideal, și nu material.

Dezvoltarea treptată a omului depinde în mod vital de invenție. Aceasta este cel mai important produs al minții sale creatoare. Scopul suprem este ca mintea omul să devină stăpână absolută peste lumea materială, să utilizeze forțele naturii în slujba nevoilor omului.

Dacă munca este interpretată ca fiind o activitate precisă într-un interval de timp specific, în conformitate cu o regulă rigidă, atunci s-ar putea să fiu cel mai trândav dintre toți leneșii. Orice efort executat din constrângere cere un sacrificiu de energie vitală.

Primele noastre strădanii sunt pur instinctive, izbucniri ale unei imaginații vii și nedisciplinate.

Nu mi-am dat seama că sunt inventator decât atunci când am ajuns la maturitate.

Spre surprinderea mea, curând am devenit conștient de faptul că fiecare gând pe care îl concepeam era sugerat de o impresie externă. Mai mult chiar, toate acțiunile mele erau impulsionate într-un mod similar. Odată cu trecerea timpului, mi-a devenit cât se poate de clar că nu eram decât un automat dotat cu putere de mișcare, care răspunde la stimulii organelor de simț, gândind și acționând în consecință.

Presiunea ocupațiilor și fluxul neîncetat de impresii care năvălesc în inconștientul nostru pe toate porțile cunoașterii fac ca existența modernă să fie periculoasă în multe privințe. Cele mai multe persoane sunt atât de absorbite de contemplarea lumii exterioare, încât uită cu desăvârșire ceea ce se întâmplă înlăuntrul lor.

Ceea ce este valabil pentru un individ este aplicabil, mai mult sau mai puțin, și unui popor în ansamblul său.

Instinctul transcende cunoașterea. Fără îndoială, avem în noi anumite fibre fine care ne dau posibilitatea de a percepe adevărul atunci când deducția logică sau orice alt efort intenționat al creierului este inutil.

Atunci când o înclinație firească se dezvoltă și devine dorință pătimașă, te apropii de ținta ta cu pași de uriaș.

Când mă gândesc acum la întâmplările din trecut, îmi sau seama cât de subtile sunt influențele care ne modelează destinele.

O idee nouă nu trebuie judecată după rezultatele ei imediate.

Tânjim după senzații noi, dar curând devenim indiferenți la ele. Minunile de ieri sunt astăzi întâmplări banale.

Nu sunt dispus să acord unit indivizi cu mintea îngustă și invidioși satisfacția de a-mi fi zădărnicit eforturile. Acești oameni nu sunt pentru mine nimic altceva decât microbi ai unei boli sâcâitoare. Proiectul meu a fost întârziat de legile naturii. Lumea nu era pregătită pentru el. Devansasem cu mult epoca mea.

Fără îndoială că mai târziu aș fi plătit un preț mai mare și este foarte probabil că întreaga mea carieră s-ar fi încheiat prematur, dacă providența nu m-ar fi înzestrat cu un dispozitiv de siguranță care pare să se îmbunătățească odată cu trecerea anilor și care se declanșează negreșit când sunt la capătul puterilor. Atât timp cât acest dispozitiv funcționează, sunt protejat de pericolul cauzat de suprasolicitare, care amenință alți inventatori. Și, întâmplător, eu nu am nevoie de vacanțe, care celor mai mulți oameni le sunt indispensabile. Când sunt sleit de puteri, procedez pur și simplu la fel ca negri, care “adorm în mod firesc, în timp ce albii își fac griji

Adevăratele răsplăți sunt întotdeauna proporțională cu truda depusă și cu sacrificiile făcute. Acesta este unul din motivele pentru care sunt sigur că, dintre toate invențiile mele, transmițătorul amplificator de va dovedi a fi cel mai important și mai valoros pentru generațiile viitoare.

Considerentele pur utilitare cântăresc puțin în comparație cu beneficiile superioare ale civilizației. Suntem confruntați cu probleme neobișnuite, care nu pot fi rezolvate numai prin asigurarea existenței noastre materiale, indiferent cât de îndestulătoare ar fi aceasta.

Mulți ani după aceea, în timpul nopții, când imaginația transformă în fantome necazurile mărunte ale zilei, mă întrebam adesea, în timp ce mă răsuceam în pat, care ar fi fost soarta mea dacă mulțumea m-ar fi ajuns din urmă și ar fi constatat că nu eram Steve Brodie!

Cele mai bune rezultate se obțin întotdeauna printr-o concurență comercială sănătoasă.

Războiul nu poate fi evitat atât timp cât nu este înlăturată cauza fizică a declanșării lui, iar aceasta este, în ultimă instanță, spațiul uriaș al planetei pe care trăim. Numai prin anihilarea distanței sub toate aspectele, precum transmiterea informațiilor, transportul pasagerilor și proviziile și transmiterea de energie se vor crea într-o zi condițiile care să asigure relații amicale permanente.

Pacea nu poate veni decât ca o consecință directă a iluminării universale și a fuzionării raselor, iar noi suntem încă departe de această fericită realizare.

Sunt un automat fără liber-arbitru în gândire și acțiune, care acționează pur și simplu la forțele mediului.

Copleșitoarea majoritatea a oamenilor nu sunt niciodată conștienți de ce se întâmplă în jurul lor sau cu ei, iar milioane de oameni cad victimă bolilor și mor prematur din acest motiv. Cele mai banale întâmplări zilnice li se par misterioase sau inexplicabile. Poate că persoana se simte cuprinsă de un val brusc de tristețe și își stoarce creierii căutând o explicație, când ar fi putut observa că starea sa a fost cauzată de un nor care acoperire razele soarelui. Poate că o persoană vede imaginea unui prieten drag în condiții pe care le consideră foarte ciudate, când cu puțin timp înainte trecuse pe lângă el pe stradă sau îi văzuse fotografia undeva. Când își pierde un nasture de la guler, se enervează și înjură o oră întreagă, incapabil să-și vizualizeze acțiunile premergătoare și să localizeze direct obiectul. Observația deficitară este numai o formă de ignoranță și este responsabilă pentru numeroasele noțiuni morbide și idei prostești care predomină lumea. Doar o zecime de oameni nu cred în telepatie și în alte manifestări paranormale, în spiritism și în comunicarea cu morții și ar refuza să-i asculte pe șarlatanii cu bună-știință sau involuntari.

Credința în acestea [fenomene paranormale] este un produs secundar al dezvoltării intelectuale. Dogmele religioase nu mai sunt acceptate în semnificația ortodoxă, dar fiecare individ se agață de credința într-o putere supremă de un anumit fel. Trebuie să avem cu toții un ideal care să ne guverneze comportamentul și să ne aducă satisfacție, dar nu are importanță dacă aceasta ține de credință, de artă, de știință sau de orice altceva, atât timp cât îndeplinește funcția unei forțe dematerializatoare. Dacă dorim ca omenirea să aibă o existență pașnică, este esențial să prevaleze o concepție comună.

Suntem niște automate controlate în întregime de forțele mediului, aruncați ca niște bucățele de plută pe suprafața apei, dar confundând rezultanta impulsurilor cu liberul-arbitru. Mișcările și celelalte acțiuni pe care le executăm sunt menite să ne salveze viața și, destul de aparent independenți unii de alții, suntem conectați prin legături invizibile. Atât timp cât organismul este în perfectă ordine reacționează corect la agenții care îl impulsionează, dar, în momentul în care există o anumită dereglare într- un individ, puterea lui de autoconservare este afectată.

O ființă sensibilă și atentă, având mecanismul ei extrem de dezvoltat în întregime intact, care acționează cu precizie sub imperiul condițiilor de mediu în schimbare, este dotată cu receptivitate mecanică transcendentă, care îi dă posibilitate să evite pericole prea subtile pentru a fi percepute în mod direct. Când intră în contact cu alte ființe, ale căror organe de control sunt total defecte, această receptivitate se manifestă, iar ființa simte durerea “cosmică